Pledoarie pentru adevăr

Dumnezeu este Tatăl Nostru, căci El ne-a dat toate energiile vii din noi și dacă nu ne-ar da El continuu energie vie din Sine Însuși, energiile pe care le avem noi în interiorul nostru, s-ar termina rapid.

Dumnezeu ne dă continuu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși. Faptul că ne-a dăruit și energie fizică pământească, de formă grosieră, concentrată în sine, în infime particule energetice numite de toată lumea ”țărână” și de oamenii de știință numită ”atomi”, acest fapt arară că Dumnezeu a vrut să facă un înger pământesc care să aibă grijă de Creația Sa de la nivelul material al lumii, de la nivelul energiilor grosiere, concentrate în ele.

Într-adevăr, Dumnezeu, când l-a făcut pe om, a dorit să facă un Înger Pământesc, o ființă care să aibă și trup material făcut din ”țărână”, dar să fie plină de energie divină de formă treimică, de formă caldă, luminoasă și plină de har, la fel ca sfinții îngeri cerești.

Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul Său (Facerea 1, 26-27) și înzestrat cu suflet nemuritor, veșnic viu, suflat de Dumnezeu din Sine Însuși în fața omului făcut din țărână (Facerea 2,7).

Noi ne-am născut pe pământ, la nivelul material al lumii, ca să avem grijă de viețuitoarele pământești, de plante și de animale, de tot ce se mișcă pe pământ (Facerea 1,28).

Sufletul omului este de așa natură făcut de Dumnezeu, ca să poată avea legătură directă și cu Dumnezeu, Cel Care i-a dat viață omului, dar și cu lumea de la suprafața pământului pe care stă, căci aceasta este grădina de care trebuie să aibă grijă omul.

Sufletul omului are dublă deschidere sufletească și spre Dumnezeu și spre lumea creată de El la nivelul material al pământului, reprezentată de flora și fauna pământului pe care stă. Această dublă fațadă a omului, această dublă deschidere sufletească a lui, îl face o ființă care privește continuu și spre Dumnezeu, Atotcreatorul, Părintele tuturor energiilor vii din lume, dar și spre viețuitoarele de formă materială, de pe pământul pe care stă.

Sufletul este legat deopotrivă și de Dumnezeu și de Creația Sa de la nivelul material al pământului pe l-a pus chiar Dumnezeu, ca să aibă grijă de ea. O așa frumusețe de Creație trebuie protejată, iar omul a fost creat de Dumnezeu în așa fel încât să fie Îngerul Păzitor și Ajutător al tuturor viețuitoarelor pământești.

Dacă omul, în adâncul sufletului lui, este legat de Dumnezeu în permanență, este unit cu Dumnezeu la toate nivelele lui energetice, el va avea asigurată toată energia necesară și vieții și lucrului lui la acest nivel al lumii, unde ”l-a pus Dumnezeu”, ca lucrător și ca paznic al grădinii Edenului. Această grădină de la suprafața pământului face parte din Creația lui Dumnezeu și a fost dată în grija și paza omului, care va răspunde în fața lui Dumnezeu de felul cum și-a făcut datoria.

Mai devreme sau mai târziu, fiecare suflet de om va ajunge, din nou, în fața lui Dumnezeu. Câtă vreme sufletul este legat de trupul lui material pământesc și se folosește de el pentru a lua legătura cu lumea de formă materială de la suprafața pământului pe care stă, sufletul trebuie să aibă grijă și de trupul lui material. Dar una este să ai grijă de el, să-i asiguri cele necesare și cu totul alta este să-i satisfaci toate poftele lui și toate mofturile, să-i dai tot ce dorește el. Dacă trupul nostru material nu ar avea în el un suflet care în adâncul lui este legat de Dumnezeu și își ia de la Dumnezeu toată energia, atunci nici trupul material nu ar avea energie vie dumnezeiască în el. Trupul nostru material pământesc, fără un suflet legat de Dumnezeu în adâncul lui, care să-i dea și lui energie vie dumnezeiască, ar fi un simplu animal mamifer.

Cum să asculți de un animal? Cum să-l lași să facă ce vrea el? Cum să-i satisfaci toate poftele lui, toate mofturile lui, toate dorințele lui? Nici un suflet cu adevărat inteligent, nu face așa ceva. Și totuși, noi, oamenii, ne satisfacem toate poftele trupești, îi îndeplinim trupului nostru material toate dorințele, chiar și mofturile și greșim enorm. Greșim pentru că îl îmbolnăvim, dându-i tot ce vrea el, fără discernământ, fără să ne gândim ce este cu adevărat bun și folositor pentru el.

Dacă avem un trup bolnav, este din cauză că îl îmbuibăm cu tot felul de bunătăți pământești, fără să ne gândim că nu are nevoie decât de o singură picătură de energie divină, care l-ar hrăni pentru toată ziua. Exact asta nu-i dăm. Acea picătură de energie divină, de apă vie din Duhul lui Dumnezeu, dacă ar ajunge și la el, atunci și trupul nostru material pământesc s-ar topi de iubire față de Dumnezeu și și-ar schimba și el alcătuirea energetică. Ar deveni și el ceresc și duhovnicesc. Este exact ce ne trebuie nouă. Este exact ce avem noi nevoie să-i dăm trupului nostru material.

De ce nu își primește și trupul nostru material, picătura lui de energie divină din Duhul lui Dumnezeu? Pentru că sufletul nu i-o dă. De ce nu-i dă sufletul omului și trupului lui material energia divină de care are nevoie și el? Pentru că nu o are în el nici sufletul omului și pentru că și el duce lipsă de astfel de energii. Și atunci ”cine” trebuie să-i asigure omului energia divină de care are nevoie? Mintea omului, care greșește și în loc să își ia lumina cunoștințelor de care are nevoie direct de la Dumnezeu, de la Părintele Luminii și al tuturor luminătorilor, ia mereu lumina cunoștințelor de care are nevoie de la celelalte ființe inteligente din jurul ei. Dar celelalte ființe inteligente din jurul ei sunt de fapt făpturi pământești, căci omul se află pe pământul pe care l-a pus Dumnezeu ca să aibă grijă de viețuitoarele lui.

Celelalte ființe inteligente din jurul nostru pot să fie și animalele mamifere, care au și ele creierele lor destul de inteligente, pot să fie și ceilalți oameni din jurul nostru, care au și ei inteligența lor proprie, pot să fie chiar și îngeri cerești trimiși de Dumnezeu pe pământ, cu diferite misiuni speciale, cu diferite sarcini de îndeplinit, cu diferite lucrări de făcut. Așa că noi, oamenii, trebuie să fim foarte atenți cu cine vorbim, după cine ne luăm, pe cine imităm, de la cine luăm exemplu și de la cine ne inspirăm. În nici un caz nu de la animale, căci ele ne sunt inferioare. Pe ele le-a pus Dumnezeu sub stăpânirea noastră. În nici un caz nu trebuie să imităm animalele pământești și să facem și noi ceea ce vedem că fac ele.

Ceea ce este permis să facă un animal, nu este permis pentru un om, pentru o ființă ridicată de Dumnezeu pe o treaptă mult mai înaltă decât animalele. Omul a fost ridicat chiar de Dumnezeu la rang înalt de Înger Pământesc și de reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, de purtător de Cuvânt și de Duh Sfânt și de Har Creator. Omul a primit direct de la Dumnezeu puteri de lucru dumnezeiești. Și mintea și cuvântul și duhul sunt Puteri Dumnezeiești. Dumnezeu nu le dăruiește decât acelor lucrători pe care și-i dorește ca ”fii” și pe care vrea să-i ia la sânul Său.

Toți cei pe care îi ia Dumnezeu la sânul Său simt iubirea lui Dumnezeu și se topesc de iubire față de Dumnezeu, simțind cât de mult îi iubește. Toți se transformă rapid, se revarsă în afara lor, se dilată datorită căldurii iubirii pe care o simt și cresc, se transformă în îngeri cerești. Chiar dacă originea lor este pământească și se ridică de jos, de pe pământ, de la nivelul material al lumii, chiar dacă este un suflet omenesc, se va topi de iubire în momentul în care Îl simte pe Dumnezeu. Nu contează de unde vii și ce ai fost până atunci, contează că Îl simți pe Dumnezeu. Contează că Îi simți iubirea părintească și dumnezeiască și te topești de iubire și față de Dumnezeu și față de tot ce te înconjoară pe tine, căci devii din momentul acela, o ființă plină de iubire.

O astfel de transformare are loc în inima omului în momentul în care îl simte pe Dumnezeu în ea. De aceea Dumnezeu rămâne în afara noastră, câtă vreme încă mai purtăm trupuri materiale și avem nevoie să stăm pe pământ și să ne îndeplinim misiunea ce ne-a fost dată, de a fi lucrători și paznici ai acestei superbe grădini de rai de la suprafața lui.

În momentul în care vom ajunge la finalul misiunii noastre, la finalul lucrului pe care ni l-a dat Dumnezeu să-l facem, atunci putem să ne întoarce înapoi, la Dumnezeu sau, putem să-L rugăm să ne mai lase pe pământ, să ne mai dea și alte porunci de îndeplinit și alte lucrări de făcut și să mai rămânem în acest loc.

Dacă am fost lucrători buni și ascultători, dacă am ascultat de Cuvântul Său, bineînțeles că va asculta și Dumnezeu de cuvântul nostru și ne va îndeplini dorința. Nu ne va lăsa să ne chinuim într-un trup care nu se mai află în deplinătatea capacităților lui de muncă. De ce sunt mulți oameni care zac în pat neputincioși ani de zile și se chinuie grav bolnavi și incapabili să se ridice pe picioarele lor? Pentru că doarme duhul lor conștient, rațional, simțitor și inteligent, cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe orice om care se naște pe pământ, duh care poartă numele conștiință sau minte conștientă, rațională, simțitoare în plan energetic. Conștiința este capabilă să ia legătura cu Dumnezeu, la nevoie, să se roage și să ceară ajutor în situațiile dramatice pentru om, în care simte că se află la un pas de moarte.

Dacă doarme conștiința omului, duhul nostru conștient, cine să se roage pentru noi și să ceară ajutor de la Dumnezeu? Conștiința este interfața, ea este duhul nostru cu două fețe, duhul care are dublă fațadă energetică și spre Dumnezeu, dar și spre lumea pământului pe care stăm și pe care o vedem în afara noastră, la exteriorul nostru. Pe Dumnezeu Îl vedem, Îl simțim și Îl auzim în interiorul nostru, la nivelul nostru central sufletesc, în adâncurile noastre energetice, de unde venim noi, energiile vii, trimise de Dumnezeu pe pământ, la nivelul material al lumii. Lumea creată de Dumnezeu o vedem și o simțim în afara noastră, în jurul nostru.

Originea noastră este divină. Suntem energii sfinte dumnezeiești, suflate de Dumnezeu din Sine Însuși și dăruite omului pământesc. Sufletul nostru este energie veșnic vie, suflată de Dumnezeu din Sine. De aceea sufletul nostru nu se poate întoarce la inexistență, la neființă. El este nemuritor. El este energie veșnic vie.

Dacă noi credem în legea conservării materiei și în legea conservării sau transformării energiei, de ce să nu credem și în legea veșniciei sufletului? De ce să nu credem că sufletul este energie veșnic vie, suflată de Dumnezeu din Sine Însuși și dăruită omului pământesc, făcut din țărână, ca să aibă posibilitatea să trăiască veșnic? Trupul material pământesc poate să trăiască la infinit, atâta timp cât are în el un suflet viu, care în adâncul lui este legat de Dumnezeu și îi poate asigura și lui energia necesară. Un suflet care în adâncul lui este legat de Dumnezeu și comunică în permanență cu Dumnezeu, bineînțeles că îi poate asigura și trupului lui material tot ce-i trebuie. Îi va asigura și lumina cunoștinței și căldura dragostei de lucru și har creator și tot ce are nevoie trupul material pentru a deveni un bun lucrător plin de energie divină, capabil să facă pe pământ lucruri bune și folositoare, de care să se bucure întreaga natură, să se bucure și Dumnezeu. Se va bucura Dumnezeu dacă vede că noi, oamenii, ne iubim unii pe alții și ne ajutăm reciproc și ne străduim să îndeplinim poruncile sfinte date de Fiul Său și nu ne mai certăm, nu ne mai batem, ci ne considerăm cu toții frați ai Aceluiași Dumnezeu.

Nu există mai mulți dumnezei, ci doar Unul Singur, dar lucrările Sale pot să fie treimice: creatoare, luminătoare și lucrătoare.

Omul este o singură ființă, una singură, dar lucrările Sale pot să fie treimice. Omul poate să fie și creator mintal și luminător verbal și lucrător energetic sau material. Noi suntem dovada că o singură ființă poate face mai multe feluri de lucrări, exact ca Dumnezeu. De aceea ne-a făcut pe noi ”după chipul Său dumnezeiesc”, pentru ca noi să înțelegem cum lucrează Dumnezeu, în trei feluri, deși este o singură Ființă și să participăm și noi la lucrările Sale. Putem să intrăm în rândul lucrătorilor buni, al celor care ascultă de Cuvântul Său și sunt împreună lucrători cu Duhul Său dumnezeiesc și se transformă pe ei înșiși în cei mai buni lucrători ai lui Dumnezeu. Putem să devenim cei mai buni lucrători, dar numai dacă în adâncul nostru sufletesc, la nivelul nostru central-duhovnicesc, suntem uniți cu Dumnezeu, în cuget și în simțiri, Îl simțim pe Dumnezeu în noi și suntem perfect conștienți de faptul că ne dă energie din Sine și ne ajută.

Un astfel de om, bineînțeles că va fi în dialog continuu cu Dumnezeu și nu va face nimic fără voia Sa

Suntem fiii lui Dumnezeu, creați de El la nivelul material al lumii. Suntem ființe vii, deosebit de complexe, de o frumusețe rară, în care se pot vedea toate felurile de energii din întreaga lume creată de Dumnezeu, inclusiv cele trei feluri de energii dumnezeiești, creatoare, luminătoare și lucrătoare, pe care Dumnezeu le suflă continuu în noi și ni le dăruiește cu toată dragostea Sa părintească și dumnezeiască. Acesta este adevărul! Să pledăm pentru adevăr și să arătăm realitatea.

Se bucură Dumnezeu când vede că și pe pământ are fii, care strălucesc prin fapte bune de milostenie și că oamenii se ajută reciproc și se iubesc ca frații. Care părinte nu se bucură dacă vede că se înțeleg bine între ei și se iubesc copiii Săi?