Răceala noastră sufletească nu este o problemă de sănătate, ci de comportament

Dacă vrem să fim sănătoși, nu trebuie să căutăm un doctor mai bun, ci să ne facem noi mai buni, să fim mai deschiși sufletește atât spre Dumnezeu, cât și spre lumea din jur. Să ne străduim să devenim mai buni la suflet, mai darnici, mai miloși, mai generoși, mai comunicativi, mai binevoitori, mai amabili și mai politicoși. Agresivitatea, lăcomia și sălbăticia sunt caracteristice animalelor, nicidecum oamenilor. Noi am fost creați de Dumnezeu, pentru a devenii îngeri pământești, ființe de o bunătate rară, capabile să ajutăm întreaga natură planetară.

Dacă nu simțim că prin adâncul sufletului nostru circulă energii sfinte dumnezeiești, veșnic vii, active și bine lucrătoare, înseamnă că încă mai doarme conștiința noastră. Înseamnă că încă nu suntem chemați de Dumnezeu la lucru și ne așteaptă să mai creștem, să mai acumulăm în noi cunoștințe, nu numai despre lumea din jur, ci și despre noi înșine, ca să știm exact cu ce fel de energii ne-a înzestrat Dumnezeu și din care categorie de ființe facem parte.

Avem nevoie să putem comunica cu Dumnezeu prin centrul nostru, pe la nivelul inimii noastre conștiente, raționale, simțitoare în plan energetic și inteligente, căci ne-a înzestrat Dumnezeu cu astfel de puteri sufletești de natură duhovnicească. Avem și noi duh din Duhul lui Dumnezeu. Avem și noi o energie vie de formă treimică, de formă caldă, luminoasă și plină de har, care ne ajută să facem lucruri bune și folositoare, potrivit cu nevoile noastre reale: trupești, sufletești și duhovnicești.

Noi nu știm dacă suntem pământești sau cerești, dacă suntem materiali sau duhovnicești, căci avem în noi și trupuri materiale, făcute din ”țărâna” pământului pe care stăm, dar avem în noi și energie vie dumnezeiască de formă caldă, luminoasă și plină de har, din Duhul lui Dumnezeu.

Din cauza neștiinței noi stăm închiși în interiorul trupurilor noastre materiale, dependenți de energiile pământului pe care stăm și nu știm cum să urcăm pe o treaptă superioară. Avem nevoie să intrăm în dialog cu Dumnezeu și să ne lumineze mintea, să ne trezească la realitate, să nu mai alunecăm mereu în imaginație, închipuiri și păreri personale, căci în felul acesta ne rupem de planul real, pierdem legătura cu Dumnezeu și alunecăm într-un plan fictiv și inexistent. Avem nevoie să ne trezească Dumnezeu conștiința, să ne aprindă în inimi flacăra iubirii față de lucrurile bune și folositoare, pe care avem nevoie să le facem ca să intrăm și noi în rândul lucrătorilor buni, al celor pe care îi ajută Duhul lui Dumnezeu și poartă numele de îngeri.

Lucrând și făcând cele ce ne învață Dumnezeu, acumulăm în noi energie sfântă din Duhul Său Dumnezeiesc și învățăm să ne purtăm omenește. Treptat ne vom debarasa de apucăturile urâte, imorale și inumane, degradante pentru un om și ne vom transforma, vom  deveni duhovnicești.

Este nevoie de timp pentru o astfel de transformare, pentru ca inima omului să se umple de energie caldă, luminoasă și sfântă din Duhul lui Dumnezeu și să se înmoaie, să se topească de iubire și să se reverse în afara ei, să crească duhovnicește. Este nevoie de timp și de încredere în Dumnezeu, ca să putem merge pe un astfel de drum. La capătul lui vom simți că avem o inimă mare și generoasă, caldă, sfântă și luminoasă și vom mulțumi lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ieșim din starea de decădere morală și inumană în care sufletul nostru zăcea bolnav de boala egoismului, a iubirii de sine și a materialismului.