Barza – model de devotament, oferă lecții de viață

Barza este una dintre cele mai cunoscute păsări. Este o pasăre migratoare de dimensiuni mari, cu înălțimea de un metru. Are picioare lungi și un cioc mare și alungit de culoare roșie. Culoarea ei este predominant albă, dar pe aripi are și pene negre. Berzele trăiesc  pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, deci pot fi întâlnite și în țara noastră. Zonele lor preferate sunt pe lângă ape, zonele mlăștinoase și cu umiditate crescută.

Berzele sunt păsări carnivore. Se hrănesc cu broaște, pești, șerpi, șopârle, șoareci, viermi, insecte, moluște și chiar și cu păsări mai mici. Ne-am amuzat de multe ori văzând berzele cum stau într-un singur picior, dar în felul acesta ele își odihnesc picioarele, sprijinindu-și greutatea corpului când pe un picior, când pe altul. În această poziție ele pot să și doarmă și își schimbă piciorul fără să se trezească. Berzele pot să doarmă și în timpul zborului, când migrează spre alte țări și obosesc, pentru că parcurg distanțe foarte mari, dar atunci somnul lor este de scrută durată, cel mult 10 minute. În timp ce zboară pe distanțe lungi au nevoie să se mai odihnească și ele din când în când și în timp ce dorm puțin, ele planează cu aripile larg deschise lăsându-se purtate de curenții de aer cald.

Berzele au o eleganță a lor deosebită și o frumusețe aparte. Spre deosebire de alte păsări, berzele sunt mute, nu pot să cânte, doar clămpănesc din ciocurile lor mari și transmit în felul acesta mesaje, cu toate că nu știu alfabetul ”morse”. Aceste păsări trăiesc în cupluri solitare. Odată perechea alcătuită, cei doi, masculul și femela își rămân credincioși unul altuia. Dar dacă primăvara, unul dintre cei doi nu se mai întoarce la cuibul lor, căci pe parcursul unei călătorii atât de lungi, de mii de kilometri, se pot întâmpla multe, cel care a rămas singur, își va căuta pereche.

Iarna, când nu mai găsesc hrana necesară, berzele care trăiesc în Europa migrează spre sud, spre țările calde ale Africii. Primăvara se întorc înapoi, la cuibul lor și se orientează cu o precizie uimitoare. Masculul sosește cu câteva zile mai devreme și ”renovează„ cuibul. Când sosește partenera lui, totul este perfect.

Cuibul berzelor este mare și încăpător, cu diametrul de un metru jumătate și este amplasat pe locuri înalte, pe casele oamenilor, pe stâlpii de la rețeaua electrică, prin pomi sau chiar pe stânci. Berzele folosesc același cuib mai mulți ani la rând și se întorc în fiecare primăvară la cuibul lor, pe care îl refac și îi mai aduc îmbunătățiri.  

Ca toate păsările berzele se înmulțesc prin ouă. Femela depune 3-5 ouă în cuib și le clocesc amândoi, alternativ și femela și masculul. Puii ies cam după 33-34 de zile și se îngrijesc ambii părinți de creșterea și educarea lor. Puii sunt hrăniți cu mâncarea regurgitată de părinții lor pe fundul cuibului și abia după două luni învață și ei să zboare.

Este proverbială grija berzelor față de urmași și instinctul lor parental, fapt ce a atras admirația oamenilor față de ele. Berzele sunt păsări care respectă cu fidelitate viața de familie și se poate vedea atașamentul celor doi, unul față de altul, cât și dragostea față de puii lor și față de ”cuibul lor” la care se întorc constant în fiecare primăvară. Iată valori pe care omul uită adesea să le mai respecte. Din punctul acesta de vedere, berzele ne pot oferi adevărate lecții de viață. Există o sumedenie de mituri, legende și frumoase povestiri care scot în evidență calitățile berzelor. Povestea unui cuplu de berze din Croația a impresionat o lume întreagă.

O barză fiind împușcată în aripă de un vânător a fost salvată de un bătrân aflat la pescuit, care a văzut-o zbătându-se pe malul lacului. Acesta a fost norocul berzei căci bătrânul a luat-o la el acasă, a îngrijit-o și i-a vindecat rana. Dar barza nu a mai putut să zboare și să plece în țările calde din Africa. Bătrânul i-a improvizat un cuib pe acoperișul casei lui, iar iarna a luat-o în casă cu el. Primăvara a urcat-o din nou în cuibul de pe casă. Barza a început să zboare pe distanțe mici, dar nu și pe distanțe mari. Barza fiind femelă cu timpul și-a găsit pereche un bărzoi care i-a rămas credincios toată viața, căci pleca în fiecare an la sfârșitul lui august, spre țările calde din Africa, dar revenea la partenera lui, în fiecare primăvară, cu o fidelitate de invidiat. Au clocit împreună, au scos mai multe serii de pui, pe care bărzoiul i-a învățat să zboare și pe care îi lua cu el în Africa în fiecare an când pleca spre țările calde. Dar în primăvara următoare el se întorcea la barza lui. Bătrânul impresionat de povestea de dragoste a acestor două păsări și de devotamentul bărzoiului, care parcurgea mii de kilometrii ca să se întoarcă la barza lui, a făcut publică povestea lor, și așa această pereche de berze din Croația a ajuns să fie cunoscută în lumea întreagă. Zeci de site-uri pe internet vorbesc despre devotamentul bărzoiului din Croația, despre povestea de dragoste dintre cele două berze, dar și despre fapta bună făcută de omul care are un suflet atât de bun și de milos, încât an de an, pe timpul iernii, îi asigura hrana necesară berzei care nu poate zbura și o ia cu el în casă.

La noi în țară există un cuib de berze pe un stâlp de electricitate din satul Vlaha, Județul Cluj, care este filmat continuu de o cameră video și începând din 23 martie 2017 se  transmit în direct imagini din viața acestui cuplu de berze. Sunt destul de mulți oameni care sunt curioși să afle informații despre viața berzelor și le urmăresc cu interes. Barza este sursă pentru multe povești și credințe populare și a devenit un simbol al fertilității, fiind considerată că aduce noroc oamenilor pe a căror casă își face cuib. Mai în glumă, mai în serios, oamenii își aruncă vorbe de genul: ”a venit barza și la tine”? Ei nu se referă la barza de pe casă, ci la barza din povestea de foarte largă circulație a scriitorului danez Hans Christian Andersen, care povestește că barza aduce „bebeluși” în familiile oamenilor.