Pescărașul albastru îi oferă câte un pește partenerei lui

Pescărașul albastru (Alcedo atthis) cunoscut și cu numele de pescărelul albastru sau pescărușul albastru, face parte din marea familie Alcedinidae, o familie foarte numeroasă alcătuită din 114 specii răspândite în zonele temperate și subtropicale din Europa, Asia și Africa. Numai o singură specie este întâlnită pe continentul nostru european. Această specie de pescăraș albastru trăiește și în țara noastră.

Pescărașul albastru trăiește pe malul apelor, pe lângă râuri, lacuri sau pe țărmul mării. Preferă râurile și lacurile cu apă limpede în care poate vedea peștii cu care se hrănește.

Pescărașul albastru este o pasăre de talie mică, dar care atrage atenția prin penajul său foarte frumos colorat. Poartă pe cap un fel de coroană, ca o creastă, abia vizibilă, alcătuită din pene ceva mai lungi de culoare verde și albastru deschis. Ciocul foarte lung, drept și ascuțit, de culoare neagră, îl ajută să prindă peștii. Gâtul, aripile și coda sunt de culoare albastru închis, iar spatele de un albastru mai deschis. Pieptul și toată partea inferioară a corpului sunt portocalii. Are și alb dar numai sub cioc și pe gât. Picioarele sunt roșii și se termină cu degete și gheare puternice. Fruntea acestei păsări, sprâncenele și ceafa sunt negre, îmbinate cu albastru și verde pal. Puține păsări au un colorit al penelor atât de frumos.

Pescărașul albastru este dependent de apă pentru că hrana lui de bază o reprezintă peștii, dar se mai hrănește și cu crustacee, moluște, broaște, mormoloci, insecte și larve. Este un excelent pescar. Are un sistem de a vâna foarte interesant. Îi place să stea nemișcat pe ramurile copacilor situate deasupra apei și să pândească peștele care înoată. Dacă peștele înoată mai la suprafață, îl prinde fără nici o problemă. Dacă peștele se află în interiorul apei, dar apa fiind transparentă îl poate vedea cum înoată, atunci folosește altă metodă. Își strânge aripile la spate și plonjează rapid în apă ca o săgeată, prinde peștele și tot la fel de repede iese din apă, cu el în cioc. Se așază pe o ramură ca să-l mănânce sau îl duce în dar partenerei lui.

Pescărașii se înmulțesc prin ouă, la fel ca toate păsările. Ritualurile de împerechere și felul în care își fac ei cuibul sunt puțin mai aparte. Masculul își dovedește aptitudinile lui prin zborul și plonjatul în apă, prin prinderea cu rapiditate a peștelui, dar mai ales la săpatul cuibului. Pescărașul când simte că vine vreme să se împerecheze își alege mai întâi locul pentru cuib și începe să-l sape.

Cuibul trebuie să fie amplasat în locuri care să fie ferite de vânturi, de valuri și de păsările răpitoare. De aceea cuibul pescărașilor este situat în malurile înalte al apelor, pe pantele abrupte, și prin râpi. În final, când este gata, cuibul are o formă alungită ca un tunel, lung de cel puțin 40 de centimetri și înalt de 5 centimetri, cât să se poată strecura în interiorul lui. În capătul acestui tunel își amenajează cuibul. Este o muncă grea să sapi un astfel de cuib. La început pescărașul lucrează singur, pentru că el alege locul în care să fie amplasat cuibul și tot el îl și începe. Este o treabă grea, pentru că unealta folosită de el la săpat este ciocul lui puternic. Este momentul în care își caută parteneră și după ce perechea este deja formată, încep lucrul amândoi. Lucrează împreună la săpatul tunelului în capătul căruia va fi cuibul lor și în tot acest timp masculul își arată recunoștința față de partenera lui, aducându-i câte un pește în dar. Frumos obicei să oferi daruri partenerei tale!

Femela depune 3-6 ouă în cuib, pe care le clocesc amândoi pe rând, timp de 18-24 de zile. Când ies puii se ocupă amândoi de hrănirea și creșterea lor. Timp de o lună puii stau în cuib și nu ies afară decât după ce le cresc penele și pot să zboare, deoarece la naștere ei sunt golași. Din momentul în care ies din cuib puii își însoțesc părinții la pescuit și învață să se hrănească singuri.

În România pescărașul albastru poate fi întâlnit mai ales în Delta Dunării, paradisul peștilor, dar și al păsărilor. Pescărașul albastru mai poate fi întâlnit și în restul țării, dar numai pe lângă apele limpezi care au pește în ele. Dacă vezi un pescăraș albastru pe malul unui rău, poți fi sigur că râul acela are apele curate și limpezi. Pe malul apelor murdare și tulburi nu stă, căci nefiind transparente, nu poate vedea peștele cum înoată, dar s-ar putea nici pește să nu mai fie în astfel de ape, dacă sunt prea poluate. Pescărașul albastru poate fi ghid pentru noi, căci văzându-l prin copacii de pe malul apei, putem fi siguri că râul sau lacul acela este limpede și curat și… are și pește în el.