Vrabia de casă, cea mai răspândită pasăre sălbatică de pe glob

Vrabia de casă (Passer domesticus) este o pasăre mică, dar foarte simpatică și iubită de toți copiii. Are dimensiuni mici, abia ajunge pe la 14-16 centimetri și la greutatea de 20-40 de grame. Cu penele ei de culoare cafenie, cu negru pe spate și pe aripi, vrabia este o pasăre cunoscută de toată lumea. Are largă răspândire pe toate continentele cu excepția Antarcticii.

Vrăbiile, deși sunt păsări sălbatice, preferă societatea oamenilor și sunt ușor de îmblânzit. Dacă le dai mâncare cu regularitate, nu se vor mai despărți de casa ta. Nu se tem de oameni, ci caută prezența lor. Trăiesc atât de intim cu noi și ne-am obișnuit atât de mult cu ele, încât nici nu le mai băgăm în seamă. Se mișcă prin sărituri scurte cu ambele picioare și își petrec mult timp pe sol, pe ramuri, pe acoperișuri, pe pervazul ferestrelor noastre. Le place să se scalde în praf ca și când s-ar scălda în apă.

Vrăbiile se hrănesc cu semințe de ierburi, cu insecte, larve, viermi, fructe mici, muguri, resturi alimentare și firimiturile pe care le pun oamenii pe pervazul ferestrelor.

Vrabia este o pasăre iute, vioaie și sprintenă, este îndrăzneață și se descurcă. Găsește hrană chiar și în iernile foarte geroase și nu migrează. Trăind pe lângă casele oamenilor, ea va găsi întotdeauna mâncare printre resturile alimentare sau va ciuguli și ea câteva boabe când oamenii își hrănesc animalele. Vrăbiile fură mâncare de la alte animale și se hrănesc și ele. Se acomodează rapid la orice condiții de viață.

Vrabia are o foarte mare capacitate de a se adapta. Creierul ei, în comparație cu dimensiunile ei mici, este foarte mare. În tot regnul animal nu mai există o viețuitoare care să aibă creierul atât de mare în comparație cu dimensiunile sale corporale. Pentru o pasăre atât de mică, vrabia este chiar foarte inteligentă. Ea își poate schimba direcția în timpul zborului, iar centrul coordonator se află în creier. Într-adevăr vrabia este o pasăre inteligentă. Ea caută tovărășia oamenilor, pentru că în preajma lor ea va găsi întotdeauna hrană. Nici nu locuiește în zone în care nu trăiesc oameni. În deșerturi și pe munții foarte înalți nu sunt vrăbii. Capacitățile ei intelectuale sunt foarte ascuțite și aceasta se datorează în mare parte apropierii de om.     

Vrăbiile se împerechează pe viață și își fac cuib prin copaci, prin tufișuri, intră pe sub acoperișuri și prin crăpăturile zidurilor. Masculul este cel care face cuibul din paie, pene și materiale moi. Femela vrabie depune 3-5 ouă în cuib și timp de 15 zile clocesc amândoi, pe rând, schimbându-se foarte des. D e pui au grijă tot amândoi, iar după două săptămâni puii părăsesc cuibul, căci cresc foarte repede. Dacă este cald și au hrană suficientă, pot scoate și trei serii de pui pe an.

Vrăbiile au mulți dușmani, dar cei mai de temut sunt pisicile. Ca să se apere mai bine de dușmani, vrăbiile preferă să trăiască în stoluri, căci fiind mai multe pot supraveghea mai bine spațiul din jur. Pot atinge viteze în zbor chiar și de 40 km/oră, dar nu rezistă să zboare pe distanțe lungi, căci obosesc foarte repede. După 15-20 de minute de zbor continuu simt nevoia să coboare la sol. De aceea ele preferă zborurile scurte.

Vrăbiile ne înveselesc cu prezența lor și chiar dacă se mai ceartă între ele și sunt gălăgioase, fac parte din peisajul cotidian, căci le vedem peste tot, prin orașe și prin sate, pe lângă casele oamenilor. De aceea i s-a și dat numele de ”vrabia de casă” deși vrabia este pasăre sălbatică.