Evoluție sau creație?

Teoria evoluției împarte tot ceea ce este viu în două regnuri, vegetal și animal, și ne include și pe noi oamenii, în regnul animal. Dar noi suntem ființe atât de superioare și atât de diferite de animale, încât nu putem fi incluși în aceeași categorie.

Vietățile care trăiesc în apă și păsările înaripate au fost făcute la Porunca lui Dumnezeu în Ziua a Cincea de Creație. Animalele care trăiesc pe uscat, fiarele și animalele domestice au fost făcute în prima parte a Zilei a Șasea de Creație, tot la Porunca lui Dumnezeu.

Omul a fost făcut în partea a doua a celei de a Șasea Zile de Creație, din dorința lui Dumnezeu de a exista pe pământ, o ființă vie care să se asemene cu Sine și să aibă grijă de Creația Sa, să-i păzească alcătuirea bună, dată de Dumnezeu. De aceea omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu chip treimic dumnezeiesc, să aibă  minte creatoare, cuvânt care să arate cele dorite și poruncite de Dumnezeu, să aibă și duh care să fie sfânt și să facă parte din Duhul lui Dumnezeu și astfel omul să fie legat de Dumnezeu în permanență. Omul are o alcătuire complet diferită de alcătuirea animalelor.

Dumnezeu vrea ca omul să fie legat continuu de Sine și să simtă ce vrea Dumnezeu Tatăl, să audă Glasul Fiului lui Dumnezeu, să fie împreună lucrător cu Duhul lui Dumnezeu, să intre în categoria energiilor bune și ascultătoare de Dumnezeu, care îndeplinesc porunci sfinte și fac lucruri bune pe pământ, la fel ca sfinții îngeri cerești. Dumnezeu vrea să existe pe pământ o ființă vie care având în sine toate felurile de energii din lume, inclusiv energii sfinte dumnezeiești, prin simpla sa rugăciune adresată lui Dumnezeu să poată atrage rapid spre pământ, sfintele energii ale Duhului lui Dumnezeu și să salveze pământul de la dezastre naturale, de la cutremure, erupții vulcanice, uragane, taifunuri și anomalii magnetice sau perturbații grave ale echilibrului planetar.  

Dumnezeu vrea să existe pe pământ o ființă vie în care să se poată pogorî Duhul Său cel Bun și Sfânt și să o umple de energie vie dumnezeiască de formă caldă, luminoasă și sfântă și să se dilate de căldura iubirii, să fie luminată de Sfânta și Dumnezeiasca Lumină și să se reverse în afara ei cu dragoste infinită, cu înțelepciune desăvârșită, la fel ca Dumnezeu.

Vrea Dumnezeu să aibă un fiu pământesc, creat din energiile cele mai vechi și cele mai noi, din cele care dorm de veacuri și cele abia suflate de El din Sine, în chip de dorințe și  porunci dumnezeiești, de lucrări care să se facă. De aceea l-a făcut pe om și i-a dat chip treimic dumnezeiesc, ca să strălucească omul prin cele mai bune fapte de milă și compasiune față de animale, de iubire frățească față de semenii lui și de recunoștință veșnică față de Dumnezeu, care i-a dăruit o astfel de viață și l-a înzestrat cu astfel de puteri dumnezeiești.

Așa cum a fost făcut de Dumnezeu, omul nu este animal pământesc, ci este înger pământesc.

Omul nu este animal pentru că alcătuirea lui nu se potrivește cu alcătuirea animalelor și pentru că el nici nu a fost făcut în același timp cu animalele, ci mult mai târziu. Felul în care a fost făcut omul nu se potrivește cu felul în care au fost făcute animalele.

Faptul că i-a dăruit Dumnezeu și omului trup material făcut din țărână, zidit din atomi și molecule, nu îndreptățește pe nimeni să-l considere pe om ca fiind animal, câtă vreme animalele au suflet făcut din pământ, la porunca lui Dumnezeu, iar omul are suflet viu suflat de Dumnezeu din Sine Însuși, în chip de Suflare de viață, de energie vie dumnezeiască.

Deosebirea este enormă între sufletul animalului și sufletul omului. Sufletul animalelor este doar pământesc, făcut doar din țărână și nu are viață în sine, iar omul are suflet viu, suflat de Dumnezeu din Sine Însuși, în chip de suflare de viață, de energie veșnic vie,  deci sufletul omului este nemuritor. Nu se potrivește deloc omul cu animalele, chiar dacă avem și noi trup material la fel ca ele. Sufletește nu ne potrivim deloc și este clar că nu putem face parte din aceea categorie de viețuitoare. Este greșit să se considere că omul face parte din categoria animalelor. Nu avem nici aceeași origine. Animalele au origine pământească, fiind făcute numai din țărână, iar omul are origine divină, fiind făcut mai mult din energie divină decât din țărână. Țărâna din om reprezintă doar o parte din noi, în timp ce Suflarea de viață dăruită nouă de Dumnezeu, reprezintă trei părți din noi, căci are chip treimic dumnezeiesc și conține toate cele trei mari puteri dumnezeiești.  

Omul este într-adevăr o ființă cu mult superioară față de animale. El este asemenea îngerilor cerești și nu se deosebește de ei decât doar prin faptul că îngerii cerești nu au trup material, iar omul are.

Faptul că omul pe lângă puterile dumnezeiești are și trup material pământesc, nu îndreptățește pe nimeni să-l includă în categoria ”animale”, mai degrabă în categoria îngeri cu trup material. Nu a dat Dumnezeu unui animal chip dumnezeiesc, ci unui viitor înger.

Noi, oamenii, dacă ne străduim să nu ne comportăm ca animalele, chiar dacă avem și noi trup material asemănător lor, dacă nu le imităm pe ele, dacă ne străduim să ne comportăm ca Sfinții Îngeri Cerești, dacă îi imităm pe ei, vom vedea că încep să iasă din noi energii pe care nici nu bănuim că le avem. Ne va înmulți Dumnezeu puterile bune din noi și vom reuși să urcăm lin și domol, pe scara vieții, să devenim ființe cu adevărat îngerești.

Dacă intrăm în dialog cu Dumnezeu pe calea rugăciunilor noastre smerite și începem să vorbim cu Dumnezeu în gândul nostru, în mintea noastră, în adâncul inimii noastre, așa cum poate fiecare om, vom vedea că într-adevăr începem să aspirăm în noi energie sfântă din Duhul lui Dumnezeu și încet-încet ne vom transforma în adevărați îngeri ai lui Dumnezeu.

Avem în față un viitor luminos, căci ne-a dăruit Dumnezeu un drum frumos pe care să mergem și să acumulăm în noi energie divină puțin câte puțin, pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm ca ființe umane. Viitorul nostru nu este sumbru, ci este luminos, căci noi am fost făcuți pentru viață veșnică, nu pentru moarte. Ne-a dăruit Dumnezeu o creștere gradată, nu bruscă, nu dintr-o dată, ca să avem timp să cunoaștem și lumea de formă materială, care își are și ea frumusețea ei, dar nu se compară cu lumea de formă cerească și duhovnicească, unde toate ființele sunt pline de iubire curată.

Când ne vom umple complet de energie vie duhovnicească din Duhul lui Dumnezeu, de se va revărsa și în afara noastră, în jurul nostru, ca un fel de aură duhovnicească, atunci vom simți și noi că aparținem altei lumi, cu mult superioare față de lumea de formă materială și nu va mai contesta nimeni adevărul că noi nu suntem animale, ci viitorii îngeri de mâine ai pământului pe care stăm.