Omul este o ființă puternică, dar nu se poate folosi de toate energiile cu care l-a înzestrat Dumnezeu, pentru că nu le folosește în scopuri bune, constructive, exact așa cum este normal și firesc să le folosească. Unele dintre ele, care fac parte din Duhul lui Dumnezeu, se retrag din noi și ne lasă goi, fără puteri sfinte dumnezeiești, doar cu puterile noastre fizice trupești, dacă ceea ce vrem noi să facem nu corespunde cu cele pe care ni le dă Dumnezeu. Tot ce facem noi contra naturii umane, contra bunelor învățături primite de la părinții noștri, contra voinței lui Dumnezeu, nu facem bine. Este greșit. Noi comitem greșeli din cauza neascultării de Sfatul Părintesc, din cauză că uităm ”bunele învățături” date de părinții noștri. Greșelile pe care le facem ne costă scump, pentru că plătim pentru ele într-un mod care ne afectează profund, căci va suporta fiecare om ”consecința propriilor lui greșeli”.
Când acționăm conduși de voia noastră proprie și fiecare om face ce crede el că este bine pentru el, atunci greșim. Așa începe fiecare să gândească egoist și materialist, lăsându-se condus de ”instincte trupești”, de pofte de moment, de acțiuni negândite, la fel ca animalele pământești. Greșelile noastre sunt greșeli de comportament. Comportamentul nostru este ”deviat de la normal”, tocmai pentru că fiecare om face ce vrea el, ce i se pare lui că este bine pentru el. În felul acesta noi devenim egoiști și nu ne mai pasă de nimeni decât de noi înșine. Nu ne mai gândim la părinții noștri, la frați, surori, rude, prieteni, vecini, la celelalte ființe din jur, oameni și ei la fel ca noi. Nu ne gândim nici la Dumnezeul Atotputernic care ne-a dat viață cu propria Sa ”Suflare” și ne ține în viață cu energiile Sale.
Noi ar trebui să simțim ce fel de energie avem în inimile noastre, deoarece aici vin cu regularitate de ceasornic cele trei feluri de energii ale trupului nostru material: apa, aerul și mineralele. Ele vin în inima omului ca să se reîmprospăteze, să se revigoreze și să se refacă în ele energiile consumate la nivelul celulelor noastre omenești, care alcătuiesc trupul nostru material pământesc.
Noi ar trebui să ne dăm seama și să înțelegem că energia existentă în inima noastră, în centrul sufletului nostru omenesc, este atât de puternică încât cele trei energii pământești ale trupului nostru material găsesc întotdeauna exact ce le trebuie lor și se întorc mulțumite, refăcute și apte de lucru, la ”locul lor”, la celulele din care au ieșit. Ele fac astfel de ”curse” cu regularitate de ceasornic, iar noi putem măsura timpul numărând cursele pe care le fac ele. Așa au descoperit oamenii că pot măsura timpul pe care l-au împărțit în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani și așa mai departe. Dacă ne-am gândi de unde avem noi atât de multă energie, încât nu se mai termină, noi am pricepe că numai Dumnezeu ne poate alimenta cu astfel de energii care să fie inepuizabile. Există posibilitatea ca noi să înțelegem, chiar și fără să ne spună nimeni, că suntem ajutați de Dumnezeu și că El ne dă toată energia necesară și vieții și lucrului nostru. Dar așteaptă de la noi să o folosim în SCOPURI BUNE, constructive, spre binele tuturor ființelor vii din jurul nostru, căci de aceea ne-o dă, ca să o dăm și noi mai departe celor pe care ni i-a dat în ”grija și paza noastră”.
Navigare în articole
Din țărână și Lumină: Taina puterilor sfinte ale omului→