Licuricii – minuni ale naturii, insecte care emit lumină

Licuricii sunt insecte luminiscente care transmit semnale luminoase și astfel comunică între ele. Licuricii ne încântă privirile cu minunatele lor luminițe care se aprind și se sting ca un joc de copii în serile de vară. Ei sunt răspândiți pe toată suprafața Pământului și pot fi întâlniți pe toate continentele, cu excepția Antarcticii.

Licuricii sunt niște gândăcei micuți și frumoși de culoare neagră sau maronie, care ating abia 1,5 centimetri lungime. Ei au corpul alungit și delicat. Ultimele două sau trei segmente ale abdomenului lor sunt de fapt organe generatoare de lumină. Există diferență foarte mare între masculi și femele. Masculii au două perechi de aripi puternice și groase, iar femelele nu au aripi deloc sau au aripi foarte mici și scurte de culoare roz-maronie. Ambele sexe sunt înzestrate cu organe luminiscente. Pe întregul glob pământesc există circa 2000 de specii de licurici, iar unele dintre ele nu au organe luminiscente.

Lumina licuricilor este o bioluminiscență produsă în burta lor cu ajutorul unei enzime numită luciferină (vezi imaginea), care face ca partea din spate a abdomenului lor să atragă atenția prin luminozitatea ei. Mulți se întreabă de ce luminează licuricii? Lumina lor este o lumină rece care se produce în burta lor ca urmare a unor procese chimice destul de complicate. O combinație între oxigen și diferiți compuși organici, unul care emite lumină și unul care este o enzimă catalitică și favorizează reacția chimică prin care produc energia luminoasă. Oamenii de știință au calculat că lumina produsă de un licurici, raportată la dimensiunile lui minuscule este de o 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare.

Licuricii, aceste superbe insecte strălucitoare care emit lumină, pot fi văzuți în nopțile de vară, prin lunile iunie și iulie, când au loc ritualurile lor de împerechere. Atunci toți emit semnale luminoase, pentru că în felul acesta se caută unii pe alții. Femelele așteptă ascunse prin iarbă, căci ele nu au aripi să zboare, dar pot emite semnale luminoase să poată fi văzute de masculii licurici. Ei zboară și emit semnale luminoase ca să poată fi văzuți de femele și acceptați de ele.

Interesant este faptul că licuricii nu prea mănâncă sau mănâncă foarte puțin polen și nectar de la plante. Mai mult femelele au nevoie de hrană pentru a depune ouă. Ele își depun ouăle în locuri întunecoase și umede, căci licuricii trăiesc mai mult prin lunci și zăvoaie, deci pe lângă ape. Din ouă ies larve. Larvele rămân în acest stadiu timp de cel puțin doi ani, după care într-un interval de 12-14 zile se transformă în coconi (pupe), din care ies licuricii adulți, în stare să se împerecheze. Din momentul în care ajung la maturitate, la vârsta împerecherii, viața lor este scurtă. Mai trăiesc circa două luni pentru a se împerechea și pentru a depune ouă.

Licuricii pot fi văzuți și în țara noastră. Cei mai mulți trăiesc în luncile și zăvoaiele din județele Gorj și Vâlcea și prin Munții Banatului, pe lângă ape. Dacă îi vedeți, în serile de vară, bucurați-vă de priveliștea frumoasă pe care o oferă, dar nu-i prindeți, căci sunt insecte deosebit de fragile și îi puteți omorî. Nici acasă nu încercați să-i duceți, oricât de mult ați fi tentați să le oferiți copiilor astfel de ”minuni ale naturii”, căci nu vor supraviețui dacă-i luați din mediul lor natural. Nu uitați că natura trebuie protejată ca să ne bucurăm de frumusețea ei și în anii care vor urma.