Canguri – informații și curiozități

Cangurii sunt mamifere marsupiale întâlnite numai în Australia și în câteva insule din jur. Există mai multe specii de canguri, iar dimensiunile lor diferă de la o specie la alta. Unii sunt  pitici, alții sunt uriași, există și șobolani cangur, însă cei mai mulți dintre canguri au înălțimile cuprinse între 1-3 metri, iar greutatea între 50-150 kg.

Iată câteva informații despre canguri: Au corpul acoperit de o blană scurtă cu păr maroniu-roșcat sau maroniu spre gri, în funcție de specie. Culoarea lor este adaptată perfect locului în care trăiesc, căci unii trăiesc în păduri, alții în stepe, iar alții pe lângă ape. Cangurii au auzul foarte fin și își ciulesc urechile în toate direcțiile, pentru a capta orice zgomot din jur. Picioarele lor au o conformație foarte ciudată. Cele din față sunt mici și scurte și se folosesc de ele ca de niște mâini, pentru a mânca și pentru a-și aranja părul. ”Mâna” stângă o folosesc pentru lucrări de precizie, iar pe cea dreaptă pentru putere și forță. Picioarele din spate sunt mari, înalte, musculoase și foarte puternice, căci ele îi ajută să facă salturi de câțiva metri lungime. Coada lor lungă și musculoasă îi ajută să își mențină echilibrul când sar, dar o folosesc și când stau pe loc și se odihnesc, căci se sprijină pe ea.

Sunt multe curiozități legate de viața cangurilor, printre care și faptul că ei nu pot să meargă și se deplasează prin sărituri. Ei ”țopăie” și își mișcă întotdeauna picioarele din spate împreună când sar. Săriturile lor sunt spectaculoase, căci sunt mari și în lungime și în înălțime. Cangurii pot fi considerați campioni la sărituri. Când sar se sprijină pe picioarele din spate. Unii dintre ei sar aproape 8 metri lungime și reușesc să se înalțe în aer chiar și 1,5 metri de la sol, dar nu pot să se deplaseze decât înainte, căci înapoi nu pot să sară.  Printre cei care au cele mai lungi sărituri se numără cangurul cenușiu, urmat de cangurul roșu.

Caracteristic cangurilor este marsupiul, un fel de buzunar abdominal desul de mare, asemănător unei pungi, în care se află și glandele mamare. În acest marsupiu femela cangur își ține puii până cresc suficient de mari. Numai femelele au marsupiu, masculii nu.

Cangurii se reproduc la fel ca toate mamiferele și nasc pui vii, pe care îi hrănesc cu lapte. Nu se împerechează pe viață. Ei formează perechi doar în vederea reproducerii. Marea curiozitate legată de aceste mamifere marsupiale este faptul că după o gestație de circa cinci săptămâni, femela cangur naște un pui foarte mic, care nici nu este dezvoltat complet și care în mod normal nu ar trebui să se nască, dar totuși se naște. Și așa este normal la canguri, pentru că restul perioadei de creștere puiul îl petrece în marsupiul mamei, stând continuu cu mamelonul în gură și sugând lapte. Puiul când se naște este golaș, fără ochi, fără urechi și cu picioarele nedezvoltate. Mama îl ia cu gura și îl pune în marsupiu, lângă mamelon de unde el suge continuu până se dezvoltă complet. În tot acest timp mama îl cară cu ea peste tot. Puiul abia după 9 luni iese din marsupiu și începe să se hrănească și cu hrană vegetală, la fel ca părinții lui. Se mai întoarce din când în când în marsupiul mamei atunci când se simte în pericol.

Se poate întâmpla ca femela să rămână gestantă și să nască un alt pui, în timp ce puiul care a crescut se mai întoarce din când în când în marsupiul mamei, unde se simte în siguranță și mai suge și el puțin lapte. Este interesant faptul că femela cangur poate produce două feluri de lapte. Un fel de lapte produce pentru puiul ei mic și nedezvoltat suficient, care are nevoie de un lapte foarte hrănitor și alt fel de lapte produce pentru puiul care a crescut și se hrănește și cu hrană vegetală.

Cangurii sunt animale erbivore, pasc iarbă, dar mănâncă și frunze, ferigi și flori de la anumite plante. Sunt animale rumegătoare, regurgitează hrana și o mestecă din nou pentru a o digera mai bine. Cangurii trăiesc în grupuri de 3-4 membri, dar pot alcătui și mulțimi de aproape 100 de membri. În zonele unde sunt multe animale de pradă, cangurii preferă să trăiască mai mulți la un loc ca să se poată apăra mai bine. Dintre dușmanii cangurilor cel mai de temut este omul, care îi vânează pentru carnea lor. Când cangurii simt pericolul dau alarma rapid, ca să audă tot grupul și bat pământul cu picioarele și cu coada lor puternică. S-a constatat că sunt animale inteligente și se cunosc cazuri când cangurii s-au apărat împotriva pericolelor procedând strategic. Prin sărituri lungi pot parcurge distanțe foarte mari, cu viteze de aproape 70 km/oră. Sunt foarte buni înotători, se pot scufunda sub apă chiar și la 6 metri adâncime pentru a mânca ierburi de pe fundul apei.

Cangurii sunt animale pașnice și prietenoase și își artă afecțiunea lingând fața partenerului sau a omului care îi îngrijește. Numele de ”cangur” le-a fost dat de exploratorul James Cook, care ajungând în călătoriile lui pe aceste meleaguri și văzând un animal necunoscut, țopăind și ducând un pui cu el într-o pungă situată pe abdomen, a rămas uimit. El  a întrebat un băștinaș ”cum se numește animalul”, iar acesta i-a răspuns ”kangaroo”, ceea ce în limba lui însemna ”nu te înțeleg”. Cook crezând că așa se numește animalul și-a notat imediat răspunsul băștinașului. Și așa i-a rămas numele acestui animal până în ziua de azi. Printre animalele ciudate ale planetei noastre, cangurii ocupă un loc aparte, nu numai prin înfățișarea lor corporală și țopăitul lor, cât mai ales prin faptul că nasc pui nedezvoltați suficient pe care-i cresc în marsupiu, iar femelele au corpul adaptat perfect pentru a-i ajuta să se dezvolte complet chiar și în afara uterului matern. Interesant!