Lucruri mai puțin cunoscute care este bine să fie știute

Omul a fost creat de Dumnezeu în mod special pentru a deveni un bun lucrător al Pământului pe care stă, dar în același timp să fie și un reprezentant al lui Dumnezeu, un purtător de Lumină Sfântă, de Căldură dulce și plăcută și de Har creator. Ne-a dăruit Dumnezeu cele mai mari puteri de lucru: fizice trupești, psihice sufletești și harice duhovnicești. Avem create cele mai bune condiții de lucru și de viață și la nevoie, dacă cerem ajutor de la Dumnezeu, ne trimite îngeri sfinți din cer să ne ajute și ne toarnă în inimi energie mai multă sub formă de Râu ce iese din Eden, din Duhul Său Dumnezeiesc. Toți cei care au cerut ajutor de la Dumnezeu s-au convins de această realitate, că într-adevăr primim putere mai multă în momentul în care ne rugăm și cerem ajutor.

Noi suntem ”ființe de formă treimică”, create de Dumnezeu ”după chipul și asemănarea Sa”. Ne-a dăruit și nouă ”minte” creatoare de lucruri bune și folositoare. Ne-a dăruit și nouă ”cuvânt”, ca mijloc de comunicare și cu ființele inteligente din jurul nostru, dar și cu Dumnezeu ca să putem cere ajutor la nevoie, direct de la El, printr-o simplă rugăciune smerită. Ne-a dăruit și nouă ”duh sfânt”, din propriul Său Duh Dumnezeiesc, ca să avem și noi ”energie divină” și să știm ce fel de energie are Dumnezeu în Sine și ce fel de Ființă este El.

Sufletul nostru omenesc este energia vie din interiorul nostru, care se poate mișca, se poate dilata și concentra. Sufletul omului se poate aduna în sine și retrage în duhul sfânt din noi, cel care face parte din Duhul lui Dumnezeu. Sufletul omului se poate dilata, se poate revărsa în afara lui, de jur împrejurul trupului material pământesc, pe care îl poate acoperi, îl poate ”înveli” în energiile sfinte, dacă îl umple Dumnezeu pe el cu astfel de energii sfinte. Sufletul dilatat și revărsat în afara trupului lui material pământesc, poate crea în jurul lui un ”înveliș protector”, un fel de „acoperământ” al omului pământesc, care să-l apere. Omul pământesc are nevoie de un ”acoperământ” al lui ”propriu, de un fel de ”îmbrăcăminte” personală.

Un om ”îmbrăcat” în energii sfinte dumnezeiești arată exact ca un înger cu trup material, învelit de jur împrejurul lui de o superbă coroană solară de o frumusețe rară. În mod normal și firesc, așa trebuie să arate un om. Dacă nu arătăm în acest fel, aceasta se întâmplă din cauză că avem în noi prea puțină energie sfântă dumnezeiască și prea multă energie fizică pământească.

Trupul nostru material, fiind pământesc, fiind făcut din ”țărână”, fiind zidit din atomi și molecule, este un ”locaș pământesc” făcut de Dumnezeu în mod special pentru sufletul omenesc să aibă unde să stea, când se retrage în el. Sufletul omului se poate ”ascunde de animale”, dacă vrea să nu fie ”simțit de ele” că este ”înger”. Dumnezeu i-a zidit și omului o casă pământească din ”țărână”. Dar adevărata casă a omului nu este cea pământească de formă materială, ci este cea duhovnicească de formă sfântă, este energia care ”emană, radiază și pe care o suflă Dumnezeu din Sine. Adevărata casă a omului este Duhul lui Dumnezeu, căci sufletul omului, este ”energie vie dumnezeiască” suflată chiar de Dumnezeu din Sine Însuși în fața omului ”pământesc” făcut din țărână.

I-a dăruit Dumnezeu și omului pământesc, energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, dar în chip de Suflare de Viață, de energie vie dumnezeiască sau în chip de Suflare de Cuvânt, de Sfat, de Povață Părintească și Dumnezeiască sau în chip de Suflare de duh sfânt care ”repetă la infinit” cele dorite și arătate de Dumnezeu să se facă. De aceea duhul sfânt existent în centrul nostru și care face parte din Duhul lui Dumnezeu, ne ”șoptește” lin și domol în adâncul conștiinței noastre, la nivelul nostru conștient, rațional, simțitor și inteligent, cele ce avem nevoie să le știm și să le facem. Dacă am asculta de ”glasul conștiinței noastre” ar fi bine, căci acesta este Glasul lui Dumnezeu Duhul Sfânt. El vorbește pentru toate energiile ”ieșite din Dumnezeu”, care au ”origine divină” ca să știe ce au de făcut și… să nu uite de Dumnezeu, să nu uite ce fel de energii sunt ele.

Noi, oamenii, suntem de așa natură făcuți de Dumnezeu, încât să putem face lucruri bune și folositoare în orice loc ne-am afla, pentru că avem ”în noi” energii sfinte dumnezeiești, nu suntem făcuți numai din ”țărână”, nu avem numai structură minerală de formă atomică și moleculară. Nu contează locul în care ne aflăm, ci contează dacă noi, în adâncul nostru, la nivel sufletesc, suntem ”ancorați” în Duhul lui Dumnezeu și ”legați” de Cuvântul Său, care ne luminează continuu și ne învață ce să facem, dându-ne și energia necesară lucrului nostru. În suflarea lui Dumnezeu de Cuvânt, dată nouă ca Sfat, ca Poruncă de lucru sau Comandă sfântă, noi avem tot ce ne trebuie nouă pentru lucrul nostru.

Trupește suntem ființe materiale, suntem energii ”luate” de Dumnezeu din ”pământul” pe care-l alege El ca să ”se înmulțească”. Duhovnicește suntem energii radiare de natură solară și aparținem Sfintei Suflări Dumnezeiești de formă treimică: dătătoare de viață de Lumină sfântă de Căldură dulce și plăcută. Avem un suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat în afara trupurilor noastre materiale, ca un fel de „câmp energetic personal”, ca un fel de ”coroană solară” de o frumusețe rară, tocmai pentru că suflă Dumnezeu în noi energie sfântă. Sufletul omului așa trebuie să arate la înfățișare. Așa va arăta dacă suntem ”suflați, insuflați, inspirați și ajutați” continuu de Dumnezeu.

Dacă ne ajută Dumnezeu suntem ființe ”calde, prietenoase, deschise” spre cooperare și conlucrare cu ceilalți oameni din jur și vom fi capabili să facem lucruri bune și folositoare pe Pământul pe care stăm, spre bucuria întregii naturi pământești. Dacă face fiecare om ce-i place lui, ce vrea el, ce crede el că este bine pentru el și ne vom forma o gândire egoistă, materialistă, individuală, atunci fiecare om va deveni o ființă ”rece, dușmănoasă, închisă în sine” la nivelul său material pământesc și nu vom ști că fiecare om ”se poare deschide spre Dumnezeu” chiar prin centrul sufletului său”. Nu vom crede că Dumnezeu ne poate da energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, dar numai dacă ”ceea ce vrem noi să facem” este un lucru bun și va fi spre folosul mai multor oameni.

Noi suntem înzestrați cu trei mari „puteri sufletești” care ne pot ajuta să facem ”legătura cu Dumnezeu„ în orice clipă a vieții noastre. Aceste trei mari puteri sufletești, cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe orice om, sunt: mintea, cuvântul și duhul.

 Noi avem posibilitatea ”să creștem sufletește la infinit”, dar numai dacă ne ajută Dumnezeu. La început ne lasă ”să creștem” și să acumulăm în noi energiile necesare. Când ajungem la maturitate, atunci ”ne cheamă la lucru” și așteaptă ”să intrăm în câmpul muncii” ca ”lucrători” ai pământului pe care stăm și ca ”paznici” ai Creației Dumnezeiești de la suprafața lui. Noi nu ne aflăm pe un pământ pustiu, ci pe un pământ care are la suprafața lui o superbă grădină de rai cosmic plină cu ierburi și pomi roditori și animale de o varietatea uimitoare (Facerea 2,15).

Noi, oamenii, am fost creați în mod special pentru a deveni îngeri pământești, lucrătorii Pământului pe care stăm și paznicii Creației Dumnezeiești de la suprafața lui. Acesta este lucrul pe care ni-l dă Dumnezeu nouă să-l facem și aceasta este ”lucrarea” noastră permanentă.

Oare ne trebuie mult timp până vom pricepe această realitate și până vom înțelege ce fel de ființe vrea Dumnezeu să fim noi, oamenii? Nu ne gândim ”de ce” ne-a înzestrat cu puteri atât de mari și de neobișnuite pentru o ființă de formă materială și de natură pământească? Noi nu vedem ce mari puteri avem? Noi nu pricepem că suntem îngeri pământești, nicidecum animale?

Ce animal mamifer are minte, are cuvânt, are duh conștient de formă radiară, de natură rațională, cugetătoare și cuvântătoare și poate vorbi, poate gândi, poate cugeta, poate simți ce fel de energie intră și iese din el? Ce animal se poate ruga și poate cere ajutor direct de la Dumnezeu în clipe grele, dificile, când se simte în pericol, când este atacat de fiare sălbatice și crude sau când simte că este gata să își piardă cunoștința și să leșine? Nici un animal pământesc nu poate face așa ceva. Noi putem! Nici nu animal pământesc nu poate face ceea ce putem facem noi, oamenii. Ce animal pământesc, poate să scrie o carte pentru urmașii lui, plină de învățăminte? Ce animal pământesc poate face pâine din grâul pe care l-a cultivat, l-a măcinat, l-a frământat, l-a pus în cuptor și a avut grijă de ea să nu se ardă, să nu se facă scrum, ci a scos-o exact atunci când era numai bună de– mâncat? Nici un animal pământesc nu poate face așa ceva. Numai noi, oamenii, suntem înzestrați de Dumnezeu cu astfel de PUTERI, care sunt cu adevărat ”dumnezeiești”.

Mintea, cuvântul și duhul nostru omenesc, sunt puteri sfinte dumnezeiești. Animalele nu au astfel de puteri sufletești. Noi avem! Numai nouă ne-a dăruit Dumnezeu astfel de puteri sufletești. Și ne mai dă, dacă cerem, dacă ”învățăm să vorbim cu Dumnezeu” în gândul nostru, la nivel mintal, în sufletul nostru la nivel verbal sau în trupul nostru material, la nivelul dorințelor pe care le simțim în adâncul inimilor noastre ”conștiente, raționale, simțitoare și inteligente”.

 Cu timpul, omul ajunge la concluzia că cele mai bune energii din el sunt cele pe care le obține de la Dumnezeu pe bază de rugăciune, de cerere de ajutor la nevoie. În asta constă MAREA DEOSEBIRE dintre noi și animalele pământești, care nu pot cere ajutor de la Dumnezeu, nu se pot ruga, nu pot intra în DIALOG MINTAL cu El. Poate că o să pricepem ce fel de ființe suntem noi și să nu ne mai considerăm animale pământești, să conștientizăm că noi, într-adevăr, suntem îngerii pământului pe care stăm. Poate o să înțelegem acest adevăr!