Tuia este un conifer din familia Cupressaceae, cunoscut și cu numele de „arborele vieții”, nume dat de amerindieni, care îi cunosc calitățile medicinale încă din vechi timpuri. După descoperirea Americii, aflând europenii ce mari beneficii aduce acest copac și cât de multe boli poate lecui l-a adus și în Europa și a început să fie cultivat în tot mai multe țări. În prezent acest copac poate fi întâlnit prin foarte multe parcuri, prin grădini, pe alei, prin curțile oamenilor, chiar și în casele lor, cultivat ca brad în ghiveci.
Amerindienii credeau că tuia are puteri divine și o considerau o plantă miraculoasă. După ce europenii au început să cultive și ei acest copac, Doctorul Hahnemann, cel care poate fi considerat părintele homeopatiei, făcând unele cercetări a descoperit că frunzele de tuia au efecte antivirale, antitumorale și antibiotice și pot trata boli pentru care, pe vremea aceea, nu existau leacuri. Tuia a devenit în scurtă vreme o plantă miraculoasă și i s-a răspândit și mai mult numele de „arborele vieții”, pentru că pe unii oameni i-a salvat de la moarte, iar pe alții i-a ajutat să își păstreze sănătatea. Ulterior și alți medici, cercetători și oameni de știință au confirmat descoperirile Doctorului Hahnemann. În prezent tuia este folosită pe scară largă ca plantă medicinală de excepție.
Datorită aspectului frumos și coroanei piramidale cu frunze verzi tot timpul, dar mai ales datorită faptului că este un copac puțin pretențios, rezistent la secetă și la ger, tuia este plantată prin parcuri și grădini ca brad ornamental, fie solitar, fie în grupuri, fie ca gard viu.
Se cunosc mai multe specii de tuia, dar cele mai des întâlnite în Europa sunt Tuia Occidentală, adusă din America de Nord, din S.U.A. și Canada și Tuia Orientală, adusă din Asia, din Japonia și Coreea. În România se cultivă mai mult Tuia Occidentală, pentru că Tuia Orientală nu rezistă prea bine la ger.
Tuia Occidentală, cea care este cultivată cel mai mult și în Europa și în țara noastră, este un copac de mărime medie cu înălțimi de 10-12 metri și diametrul de 2-4 metri. Are tulpină dreaptă, scoarță brun roșcată și o frumoasă coroană piramidală. Are formă conică, ramuri dese, frunze persistente, solzoase, conuri mici și semințe mici, turtite. Este rezistentă la poluare, la praf, fum, gaze și este perfectă pentru mediul urban. Este îndrăgită peste tot în lume, datorită aspectului său decorativ și mai ales datorită faptului că poate fi tunsă sub diferite forme geometrice, ceea ce dă o notă aparte și amuzantă parcurilor.
Oricât ar fi de plăcută prin parcuri și alei, tuia rămâne totuși un brad cu nenumărate proprietăți benefice pentru sănătatea noastră. De aceea tuia este din ce în ce mai cultivată în scopuri medicinale.
Printre preparatele din tuia cele mai des folosite se numără:
- Tinctura de tuia, folosită pentru refacerea pielii, ca urmare a diferitelor afecțiuni dermatologice, mai ales pentru tratarea verucilor sau a negilor.
- Uleiul esențial de tuia, tonic pentru piele, dar și un puternic antiviral, antifungic și antibacterian și un bun cicatrizant.
- Crema de tuia, un produs cosmetic folosit pentru îngrijirea pielii.
Acestea sunt doar câteva dintre produsele cele mai des folosite de oameni, dar mai sunt și altele, care fac din tuia o plantă care ne oferă mari beneficii și cu multiple întrebuințări medicinale și în artrită, cistită și multe alte boli. Pentru că tuia este parțial toxică este bine să se ceară sfatul medicului înainte de a fi folosită ca tratament.
Navigare în articole
Pupăza – frumoasa pasăre cu casa murdară→