Trebuie să învățăm să cerem ajutor de la Dumnezeu, căci numai cu energia fizică musculară din trupul nostru material, numai cu energia noastră psihică sufletească de formă inteligentă și numai cu ajutorul pe care ni-l pot oferi ceilalți oameni din jur, nu ne vom descurca în viață. Nu vom reuși să rezolvăm problemele din ce în ce tot mai complicate cu care ne confruntăm. Mai devreme sau mai târziu ne vom da seama că suntem slabi, neputincioși, incapabili să ne conducem singuri prin viață și avem nevoie de ajutor. Dar nu de la oricine, ci de la Cel Care n-a dat viață și ne ține în viață cu energiile Sale. Dacă știm de la cine să cerem ajutor, vom fi salvați indiferent de problemele cu care ne confruntăm.
Dacă omul ar pricepe acest adevăr mai devreme, ar fi bine. Dacă omul ar descoperi că nu se descurcă singur și că are nevoie de ajutor, ar fi bine. Noi avem deja AJUTOR, dat nouă chiar de Dumnezeu. Ajutorul oferit nouă chiar de Dumnezeu așteaptă ca noi să cerem ajutor și să intervină rapid, să ne ofere exact ce ne trebuie pentru a trece cu bine de momentele dificile. Dacă noi nu cerem ajutor, nu intervine. Pot apărea în viața noastră și probleme care ne sperie și ne fac să ne pierdem cu firea, să intrăm în panică, să ne speriem atât de tare, încât să clacăm nervos, să abandonăm lupta cu greutățile vieții de formă materială, care, de fapt, sunt chiar propriile noastre trupuri materiale.
Trupurile noastre materiale, pe care le purtăm, nu ar trebui să fie o ”povară” pentru noi, nici un ”impediment” nu ar trebuie să fie, ci o ”binecuvântare”, dar noi nu le ”încărcăm” cu energia de care au ele nevoie pentru a ne putea ajuta în cel mai bun și minunat mod posibil. Dacă ele ar fi pline de duh sfânt, dacă ele ar fi luminate de Sfântul și Dumnezeiescul Cuvânt, dacă ele ar fi legate de Dumnezeu în permanență, prin adâncul lor, la nivelul lor energetic central, atunci ”starea lor” ar fi bună, ar fi și ele duhovnicești și sfinte și ne-ar putea ajuta enorm.
Un om care are trupul material plin de duh sfânt, plin de energie vie dumnezeiască de formă treimică, de formă caldă, luminoasă și sfântă, un astfel de om, este puternic. Un om care știe adevărul că pe noi ne ajută Dumnezeu și ne dă cele mai bune energii ale Sale, un astfel de om, înainte de a se apuca de lucru, se va ruga și va înălța o rugăminte cât de scurtă către Creatorul Suprem, dar va fi foarte atent ce face cu energia din el. Ne ajută Dumnezeu cu condiția să folosim energiile Sale în scopuri bune, pozitive și constructive, spre binele tuturor ființelor vii din jurul nostru.
Noi, oamenii, avem DUH CONȘTIENT, dăruit nouă chiar de Dumnezeu. Noi am fost făcuți de Dumnezeu în mod special pentru a deveni ”îngerii” Pământului pe care stăm, nicidecum animalele lui. Nu vom putea deveni îngeri sfinți și slujitori ai lui Dumnezeu, dacă nu ne umplem sufletul și trupul cu energie vie dumnezeiască direct din Dumnezeu. Duhul Sfânt Dumnezeiesc ne va da energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, dar numai dacă noi o vom folosi în scopuri bune, altruiste, spre binele tuturor, nicidecum în scopuri rele, egoiste, spre binele personal, fără să ne pese de ceilalți oameni din jur.
Dumnezeu vrea ca noi, oamenii, să ne purtăm ca frații unii față de alții, să ne ajutăm reciproc, să cooperăm, să conlucrăm, să ne unim eforturile la lucrul cel bun, pe care-l arată El și spre care ne îndeamnă Fiul Său, căci pentru a face lucruri bune și necesare vieții noastre ne dă Duhul Sfânt Dumnezeiesc toată energia de care avem nevoie. Spre a face lucruri ”bune foarte”, de mare necesitate, ne îndeamnă continuu Dumnezeu Tatăl, Creatorul Suprem, Stăpânul Universului întreg. Dacă noi ”vom simți” ce fel de lucruri este bine să facem și dacă vom dori să participăm la facerea lor, atunci putem fi siguri că vom avea tot ajutorul lui Dumnezeu. Nu există ajutor mai mare decât ajutorul pe care ni-l poate da Dumnezeu! Nu există! Dar pentru asta este nevoie să ne deschidem sufletul spre Dumnezeu. Dacă sufletul nostru este deschis spre Dumnezeu putem aspira în noi energie divină, pe calea rugăciunilor noastre. Putem inspira Sfântă și Dumnezeiască Lumină pe calea dialogului minții noastre smerite cu Dumnezeu. Putem simți în inimile noastre acel ”strop de căldură” dulce și plăcută, numită de toată lumea IUBIRE DIVINĂ și care este DOVADA SUPREMĂ că Îl avem pe Dumnezeu în noi. Din momentul acela nu mai suntem singuri.
Navigare în articole
Sfântul Grigorie Decapolitul face minuni→