Dumnezeu face minuni, dar cu mâinile noastre

Dumnezeu ne dă undița, nu peștii. Peștii sunt deja făcuți, sunt în ape. Noi dacă vrem să mâncăm pești, trebuie să-i prindem. Dumnezeu nu ne dă totul pe de-a gata, iar noi să nu mai facem nimic. Ne dă instrumentele de lucru, iar noi să ne folosim de ele și să devenim buni lucrători, să ne folosim și de energia pe care ne-a dat-o și de priceperea cu care ne-a înzestrat.

Noi avem în noi energie suficientă, să urnim și munții din loc, dar numai dacă ne dă Dumnezeu o astfel de ”sarcină” și numai dacă vrea El să facem o astfel de lucrare. Altfel nu! Dumnezeu dacă ne dă câteodată să facem o lucrare anume, de care știe El că este nevoie în lume, ne va da și energia necesară care să ne ajute și va mări puterile omului atât de mult, încât se vor mira de noi chiar și sfinții îngeri cerești. Omul poate avea puteri „supranaturale”, care să depășească cu mult puterile lui normale și firești, dar numai dacă îi dă Dumnezeu o lucrare anume să o facă, spre binele tuturor oamenilor.

Au existat oameni pe pământ, de-a lungul anilor, care au fost ”însărcinați” de Dumnezeu cu „misiuni speciale”. Le-a dat anumite ”lucrări de făcut”, pentru care i-a înzestrat cu ”puteri paranormale”, cu mult mai presus de puterile obișnuite pe care le are un om. Au existat și astfel de oameni. În Sfânta Scriptură avem o sumedenie de exemple. Îi avem pe proroci, pe apostoli, pe marii preoți ai Bisericii lui Hristos care au condus popoare pe drumul creștinismului și au fost ei înșiși exemple și modele de urmat. Cei aleși de Dumnezeu din rândul oamenilor pentru diferite misiuni s-au străduit din toate puterile lor să facă cele ce le-au fost încredințate. Dumnezeu vrea să existe și pe pământ, la nivelul material al lumii, îngeri, asemenea sfinților îngeri cerești.

Toți sfinții îngeri cerești sunt numiți ”fiii” lui Dumnezeu, căci toți sunt plini de căldura iubirii curate, de lumina înțelepciunii adevărate și au har creator. Toți pot face lucrurile la fel ca Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îi iubește și toarnă în inimile lor în permanență energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, iar ei pot să călătorească prin spațiu și timp fără să se gândească dacă le va ajunge energia sau ce vor mânca și ce vor bea dacă le va fi foame sau sete. Sfinții îngeri cerești nu se gândesc la așa ceva. Ei nu au astfel de griji, numai noi, oamenii pământești, avem astfel de griji. Numai noi ne gândim la ce vom mânca, ce vom bea dacă ne va fi foame sau sete sau frig sau prea cald, sau nu vom mai avea în noi energie și nu ne vom mai putea mișca.

Noi avem astfel de gânduri și astfel de temeri, pentru că ne bazăm prea mult pe forțele noastre musculare, ale trupurilor noastre materiale și pe puterile noastre intelectuale ale minții noastre inteligente, Mintea care nu este întotdeauna rațională și nu este legată de Dumnezeu în permanență prin centrul ei, care nu este alimentată cu energie divină din Duhul lui Dumnezeu, nu poate conduce omul pe drumul cel bun al rațiunii sfinte, ale conștiinței treze, atente și vigilente, și al inimii deschise în permanență spre Dumnezeu. Mintea care se lasă condusă și de instincte și de reacții de moment, impulsive și necontrolate, care vin pe neașteptate și împing omul spre lucruri anormale și nefirești pentru un om, pentru o ființă inteligentă, o astfel de minte nu este bună conducătoare pentru om. Mai este nevoie întotdeauna de încă o minte superioară, care să o controleze și să o ajute să se echilibreze, să revină la normal, la starea ei bună, ce i-a fost dată de Dumnezeu. De aceea ne-a dăruit Dumnezeu încă o minte de formă conștientă. Ne-a dăruit conștiință. Ne-a dăruit un duh conștient, rațional, simțitor și inteligent care ne poate ajuta să mergem pe drumul cel bun al poruncilor sfinte, al facerii de lucruri bune și folositoare, exact așa cum vrea Dumnezeu să fie un adevărat Om.

Noi aveam create, încă de la început, cele mai bune condiții să devenim ființe cu suflet bun, darnic, milos și generos, exact așa cum dorește Dumnezeu să fie un adevărat Om. Și totuși… am alunecat ”în jos” spre Pământul pe care stăm, în loc să ne îndreptăm ”în sus”, spre Soarele veșnic viu, care este chiar Cuvântul lui Dumnezeu și care luminează toate ființele vii care au primit viață de la Dumnezeu în chip de Suflare Dumnezeiască. În rândul lor intrăm și noi. Și noi am primit viață direct de la Dumnezeu, în chip de Suflare Dumnezeiască.

De aceea Fiul lui Dumnezeu Își trimite spre noi continuu razele Sale și ne luminează mintea, ne trezește la lucrul cel bun conștiința și aprinde în inimile noastre flacăra iubirii față de lucrurile bune și necesare pe care avem nevoie să le facem pentru a ne ridica la starea de îngeri, de slujitori ai lui Dumnezeu, de reprezentanți ai Săi în lumea de formă materială. Așa ne vrea Dumnezeu să fim noi, toți oamenii. Avem nevoie să intrăm în rândul ”ființelor inteligente”, raționale, simțitoare și conștiente de starea lor reală și care pot să ceară ajutor de la Dumnezeu, la nevoie, la greu, în situații dificile.

Ne putem afla uneori în situații de-a dreptul dramatice și dacă nu are cine să ne ajute, intrăm în panică, ne speriem atât de tare încât ne pierdem cu firea, clacăm nervos, facem comoție cerebrală sau atac de cord. Are cine să ne ajute! Întotdeauna ne poate ajuta Dumnezeu, care ne-a dat viață și ne ține în viață. Ne poate da viață oricând, căci viața este de fapt energie vie dumnezeiască. Dar noi uităm de Dumnezeu și nu ne aducem aminte de El. Din această cauză noi nu cerem ajutor chiar de la Cine ne poate ajuta. Noi pierdem astfel șansa de a fi ajutați direct de Dumnezeu în momentele dificile ale vieții noastre. Dacă ne considerăm ”singuri” și avem impresia că nu ne poate ajuta nimeni, aceasta este marea noastră greșeală, pe care o facem continuu, pentru că nu cerem ajutor exact de la Cine ne poate ajuta în cel mai bun mod posibil, chiar atunci, pe loc, într-o clipă.

Nu suntem singuri și nici neputincioși nu suntem. Dumnezeu este omniprezent și omnipotent. Este cu noi, este în noi, este în jurul nostru, este pretutindeni. Când o să înțelegem această realitate, când o să descoperim acest adevăr, vom face acel pas pe care trebuie să-l facem și vom cere ajutor direct de la El. Dumnezeu ne așteaptă să intrăm în legătură directă cu El, căci pe calea pe care noi ne deschidem spre El, exact pe calea aceea ne va și ajuta. Este bine să facem acest pas cât mai repede, ca să beneficiem de ajutorul Său și să mai avem timp să facem și câteva fapte bune, de adevărată omenie, pentru ca sărmanul nostru suflet să nu se întoarcă la Dumnezeu ”cu mâna goală”.

Suntem ținuți în viață de Dumnezeu cu energiile Sale, nicidecum nu ne ține în viață hrana de formă materială (legumele și fructele) pe care o înghite în el trupul nostru material. Ne hrănește Dumnezeu continuu cu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși și așa se explică faptul că noi avem o ”inimă vie”, care pompează continuu energie prin vasele noastre sanguine spre toate celulele noastre. De unde ar avea omul atâta energie în el, ca să pompeze spre miliardele de miliarde de miliarde de celule din trupul nostru material, dacă nu ne-ar da Dumnezeu energie vie, continuu, din Sine Însuși? La asta nu ne gândim? Avem dovada sub ochii noștri, iar noi negăm continuu existența lui Dumnezeu și stăm mereu cu spatele la El și cu fața doar spre lumea de formă materială de la suprafața pământului pe care ne aflăm datorită bunăvoinței Sale. Când o să ne trezim la realitate? Când o să înțelegem adevărul despre noi, că nu suntem animale, ci am fost creați în mod special pentru a devenii îngeri pământești și reprezentanții lui Dumnezeu la nivelul material al lumii?

Prin noi vrea Dumnezeu să Își trimită energiile Sale spre lumea de formă materială, vrea ca gurile noastre să sufle din ele cuvinte plin de înțelepciune, iar mâinile noastre să facă lucruri atât de bune încât să fie considerate adevărate minuni. Vom reuși noi să ajungem la o astfel de performanță a desăvârșirii noastre ca ființe umane? Singuri, bazându-ne doar pe forțele noastre musculare și pe puținele noastre cunoștințe intelectuale, niciodată nu vom reuși. Dar dacă ne ajută Dumnezeu, atunci da! Vom reuși! De noi depinde dacă trecem cu smerenie la ascultarea de Dumnezeu, la îndeplinirea poruncilor Sale sfinte, ca să poată ieși din mâinile noastre lucruri cu adevărat bune foarte, care să fie adevărate minuni. Nu noi le facem, ci Dumnezeu le face prin intermediul nostru. Noi doar ne punem la dispoziția Sa cu trup și suflet, cu toată energia din noi și ne bucurăm că ne dă această posibilitate. Ne bucurăm că în felul acesta participăm și noi la facerea de lucruri bune de care să se folosească mai multă lume.