Treptele vieții

Treptele vieții sunt multe și pe măsură ce urcăm pe Scara Vieții, inima ni se va umple din ce în ce tot mai mult de energie divină de natură pură, autentică, originală, dar și de căldură dulce și plăcută și de lumină sfântă. Acestea sunt darurile oferite de Dumnezeu lucrătorilor Săi, în rândul cărora ne include și pe noi. Noi suntem ultimele făpturi create de Dumnezeu din energiile Sale, suflate din Sine Însuși și dăruite lucrătorilor Săi în chip de Suflare de viață. Dumnezeu ne împinge înainte mereu, pe drumul cunoașterii și ne ajută să-L descoperim și să intrăm în dialog cu El, să cerem ajutor la nevoie, să ne umplem de energie divină direct din Duhul Său. 

Drumul nostru prin viață este hotărât de Dumnezeu încă dinainte de a ne naște noi pe pământ ca ființe vii de formă energo-materială, cu suflet viu și trup făcut din țărână, zidit din atomi și molecule. Să nu uităm că drumul pe care ni l-a pus Dumnezeu în față duce direct la luminarea noastră totală și la cunoașterea Sa divină, în întregime. Atunci când ființa omenească va ajunge la desăvârșire, la starea cea bună la care vrea Dumnezeu să ajungem, Îl vom vedea în toată splendoarea Sa dumnezeiască și Îi vom simți iubirea Sa infinită. Atunci vom ști ce fel de Ființă este Dumnezeu și că într-adevăr are chip și înfățișare de Soare Viu Universal.

Atunci vom înțelege de unde ne venea nouă în minte lumina cea bună, în inimă căldura sfântă a iubirii curate și în trupuri energia sfântă care ne punea rapid în mișcare potrivit nevoilor noastre reale. Vom înțelege ce fel de viață ne-a dat Dumnezeu, nouă, oamenilor, când ni se vor topi inimile de iubire și se vor revărsa în jurul lor, ca dintr-o „oală prea plină”. Atunci vom avea și noi inimi mari și frumoase, calde, sfinte și luminoase, așa cum au sfinții îngeri cerești. Atunci vom deveni ”alt fel de ființe”, cu adevărat „umane”, bune la suflet, miloase, darnice și generoase, așa cum ne vrea Dumnezeu. Așa trebuie să arate la înfățișare un adevărat „Om”.

Noi suntem ”fiii Soarelui viu”, ai Dumnezeului Atotputernic și Bun. El ne-a făcut din ”țărână pământească” și ne-a dăruit trupuri materiale, dar ”a suflat” în fața noastră ”Suflare de Viață”, deci ne-a dăruit energie vie dumnezeiască din Sine Însuși. Deși suntem făcuți din țărână și avem trupuri materiale pământești zidite din atomi și molecule, la fel ca animalele, datorită faptului că avem în noi și energie vie dumnezeiască de natură treimică, de formă caldă, luminoasă și sfântă, plină de har creator și de multă putere de muncă, noi putem deveni lucrători foarte buni. Noi putem face pe Pământul pe care stăm lucruri atât de bune, încât să se mire de noi chiar și sfinții îngeri cerești.

Ne-a făcut Dumnezeu din țărână, dar ne-a dat puteri dumnezeiești de formă treimică, pentru că vrea să existe pe pământ o ființă care să fie plină de iubire și de înțelepciune, să fie capabilă să ajute celelalte ființe vii din jur. Dumnezeu vrea ca noi să strălucim prin fapte bune de adevărată OMENIE, să fim darnici, miloși și generoși, gata să ajutăm pe oricine are nevoie de ajutor. Dumnezeu vrea ca omul să fie bun la suflet, prietenos, amabil și binevoitor, deschis spre cooperare și conlucrare cu cei din jur. Dumnezeu vrea ca oamenii să se unească la lucru, ca împreună să lucreze spre binele tuturor, să facă lucruri bune și folositoare de care să se bucure cât mai multă lume din jurul lor și să transforme Pământul pe care stau într-o superbă grădină de rai cosmic. 

Dacă vom reuși să devenim așa cum ne vrea Dumnezeu, RĂSPLATA noastră va fi enormă. Ne va da energie vie dumnezeiască din Sine Însuși continuu, dar va lumina și mintea noastră omenească cu Sfânta Sa Suflare Dumnezeiască de Cuvânt și ne va arăta ce să facem cu energia pe care ne-o dă. Acesta este drumul pe care vrea Dumnezeu să mergem noi, oamenii, pentru că în felul acesta avem posibilitatea să creștem continuu sufletește în plan energetic. În felul acesta noi îi vom da și trupului nostru material pământesc energia necesară, ca să se miște și el în mod inteligent, pe bază de poruncă sfântă, de comandă împărătească și să primească și el de la Dumnezeu energie vie dumnezeiască.

În felul acesta noi ne putem ajuta propriul nostru trup material pământesc și să-i dăm și lui energie vie dumnezeiască de formă harică duhovnicească, direct din Duhul lui Dumnezeu. Bineînțeles că în astfel de condiții se poate sfinți și trupul nostru material.

Energia vie dumnezeiască cea pe care ne-o suflă Dumnezeu în față (Facerea 2,7) sau o toarnă în noi sub formă de Râu cursiv al Edenului (Facerea 2, 10) sau o au ”în ei” toți slujitorii lui Dumnezeu care ne ajută pe noi, oamenii, o astfel de energie vie dumnezeiască, este de formă ”treimică” și nu se compară cu nici o altă energie din lume. Este unică și inconfundabilă. Se recunoaște rapid că este divină, căci nici o altă energie din lume nu se compară cu ea. Aceasta este singura energie veșnic vie, activă și bine lucrătoare și oriunde s-ar duce face aceeași lucrare, ”dorită și arătată de Dumnezeu”. Toți slujitorii lui Dumnezeu au în ei energie vie dumnezeiască de formă harică duhovnicească și sunt alimentați continuu direct din Duhul lui Dumnezeu cu energii harice atotputernice, creatoare de lucruri bune și folositoare. Aceasta este energia pe care Dumnezeu o dăruiește din Sine Însuși tuturor lucrătorilor Săi, celor care ies la lucru în afara Duhului Său Dumnezeiesc, în spațiul din jur, pentru a face ”cele dorite și arătate” de El.

Aceasta este energia pe care ne-ar dărui-o Dumnezeu și nouă, tuturor oamenilor, dacă am vrea să facem cele ce ne învață Fiul Său. Dar exact asta nu facem. Ne consumăm energia din noi în scop egoist și materialist, luându-ne mereu după celelalte ființe din jurul nostru, care ni se pare nouă că sunt mai inteligente sau care adună averi mai multe și credem noi că trăiesc mai bine. Mulți oameni își consumă energia din ei și timpul vieții lor doar pentru a aduna averi de formă materială, necesare trupurilor lor pământești ”zidite” din atomi și molecule, uitând sau neștiind că au și suflet energetic în ei, au și duh radiar de natură vie dumnezeiască în ei.

Sufletul este mult mai valoros decât trupul nostru material, este mai valoros decât întreaga lume neînsuflețită, iar duhul radiar de natură vie dumnezeiască din noi, care ne dă energie vie direct din Dumnezeu, este cea mai mare comoară din lume pentru omul care îl are în el. De sufletul viu din noi și de duhul nostru radiar de natură sfântă dumnezeiască, trebuie să avem cea mai mare grijă și exact pe acestea noi le neglijăm. Unii dintre noi habar nu au că omul nu este făcut numai din țărână pământească și că mai are și alt fel de energii în el, care sunt de natură dumnezeiască.

Mintea noastră inteligentă, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, poate să urce pe SCARA VIEȚII, dar poate și să coboare. Urcușul nostru înseamnă luminarea minții pe calea rațiunii sfinte, iar coborâșul nostru înseamnă dialogul minții noastre inteligente, raționale, simțitoare și conștiente, cu Dumnezeul Atotputernic și Bun, care ne-a dat viață și într-adevăr ne ține în viață prin energiile Sale. Ne învață Dumnezeu și cum să ne câștigăm existența pe pământ, la nivelul material al lumii, prin muncă cinstită, prin efort personal: fizic trupesc (muscular), psihic sufletesc (intelectual) și haric duhovnicesc (apelând la ajutorul lui Dumnezeu). Dar ne învață și cum să luăm legătura cu El la nevoie, la greu, în situații dificile pentru noi, pe calea rugăciunii minții noastre smerite, care poate implora mila, îndurarea și ajutorul lui Dumnezeu pentru omul căruia îi aparține.

Trupul nostru material fiind pământesc, are nevoie să-l ajute sufletul lui și să-l „însuflețească” și pe el”. Sufletul omului, dacă are în el duh sfânt, are în el energie vie dumnezeiască din Duhul lui Dumnezeu și va putea să își ajute trupul material, va putea să-i dea și lui cele mai bune energii din lume, cele de formă harică duhovnicească. Dar dacă nu le are nici el, dacă și el ”duce lipsă” de astfel de energii, atunci nu are de unde să i le dea. În astfel de situații trupul material va fi nevoit și forțat de împrejurări să se folosească doar de forța lui musculară și de puținul lui intelect cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Dar va fi prea puțin pentru el și mereu va fi nemulțumit și nesatisfăcut de lucrurile care ies din mâinile lui, dar și de acest gen de viață bazat doar pe efort fizic trupesc și pe efort intelectual sufletesc.

Duhul Sfânt „intră cu drag” în sufletul omului harnic și muncitor, care vrea să facă lucruri bune și folositoare și care cooperează și conlucrează cu ceilalți oameni din jur, spre binele tuturor. Astfel de oameni harnici și muncitori, cărora le este dragă munca, nu lenea, nici trândăveala, nici plimbatul sau statul degeaba, sunt ajutați de Duhul sfânt, care intră cu drag în ei și-i ajută să facă lucrurile exact așa cum este bine să fie făcute. Aceștia sunt oamenii în care Duhul lui Dumnezeu intră cu drag și le umple sufletul de energie sfântă, asigurându-le și lumina necesară și căldura dulce și plăcută, ca să lucreze cu drag și să le placă lucrul pe care îl fac. Aceștia sunt oamenii pe care îi umple, îi încălzește și îi luminează, Duhul Sfânt, iar sufletul încălzit și luminat se dilată, crește, se mărește și se revărsă în spațiul din jur, umplând și el, la rândul lui, trupul lui material, care în felul acesta va avea și el energia necesară lucrului pe care îl face el. 

Dumnezeu i-a dăruit omului o astfel de posibilitate, să crească sufletește, să se umple de duh sfânt, iar sufletul lui să ajungă atât de mare și de frumos, încât să își acopere în întregime trupul lui material pământesc. Un astfel de om cu un suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, bineînțeles că are multă putere de muncă: și fizică trupească și psihică sufletească și harică duhovnicească. Acesta este omul cu care vrea Dumnezeu să populeze lumea de formă materială din Universul întreg.

Lin și domol noi urcăm pe treptele vieții și încetul cu încetul, ne desăvârșim ca ființe umane, acumulând în noi energie divină direct din Dumnezeu. Cu timpul vom pricepe cum vrea Dumnezeu să fim. Încetul cu încetul aflăm ce fel de alcătuire avem și trupească în plan material și sufletească în plan energetic și duhovnicească în planul lui Dumnezeu. Mintea noastră omenească urcă încetul cu încetul, lin și domol pe treptele cunoașterii și Îl vom descoperi și pe Dumnezeu. Bine ar fi dacă ”intuim” mai devreme că Dumnezeu se află și ”în noi”, în interiorul nostru, dar la nivelul nostru central-sufletesc, unde suflă și toarnă continuu energie vie, din Sine, în noi și unde mintea noastră inteligentă nu poate ajunge decât dacă se coboară cu smerenie să intre în slujba lui Dumnezeu. Însoțită de RUGĂCIUNE SMERITĂ, de cerere de iertare pentru greșelile comise, mintea noastră poate coborî în centrul inimii omului, la nivelul nostru central-sufletesc, acolo unde avem în noi cele mai bune energii ale noastre, cele dăruite nouă chiar de Dumnezeu. Din momentul acela putem spune că începe pentru noi ”un alt fel de viață” în care mintea noastră ne va da exact cele dorite și arătate de Dumnezeu, pe care dacă vrem să le facem vom avea toată energia necesară lucrului nostru.