Câinele sălbatic african (Lycaon pictus) este un mamifer carnivor puternic și agil. Trăiește doar în Africa, în zonele de savană și în pădurile tropicale. Se aseamănă cu un câine obișnuit, doar că este mai suplu. Înălțimea lui ajunge la 75 centimetri, iar în lungime trece cu puțin peste un metru. Are o greutate între 20-30 kilograme. Corpul este acoperit cu o blană care are multe pete negre, albe și galbene, ce diferă de la un individ la altul. Coada este lungă și stufoasă. Urechile lui mari și rotunde îl ajută să capteze mai bine orice zgomot și să aibă un auz foarte bun. Picioarele sunt lungi și suple, dar musculoase și puternice, adaptate perfect pentru alergare.
Câinele sălbatic african este un foarte bun alergător și este în stare să alerge continuu chiar și o oră, urmărind prada, până ce aceasta epuizată, cade la pământ și o atacă. Deși pare slab și firav când îl privești, în realitate este musculos și puternic. Datorită petelor de pe corpul lui, el mai este numit și ”câinele pictat”. Vânează mai bine decât leul, deoarece leul nu este rezistent la alergare și din cauză că obosește repede, renunță la urmărire. Însă câinele sălbatic african nu renunță. De aceea șansele leului la vânat sunt mai reduse decât ale câinelui sălbatic african, care este într-adevăr un excelent vânător. Și așa se și numește ”câinele vânător”.
Câinele sălbatic african se hrănește cu animale erbivore mari: antilope, gazele, zebre, girafe, animale mult mai mari decât el. Nu le atacă singur, ci întreaga haită pornește la vânat și fugăresc animalele până ce obosite cad la pământ. Au un stil unic de vânătoare. Nu atacă până nu se adună toată haita și sunt pregătiți de atac. Folosesc diferite strategii la vânătoare, comunică între ei perfect și nu renunță la urmărire așa cum fac leii, gheparzii sau alte animale de pradă, care obosesc repede. Câinii rezistă la alergare pe distanțe mari. Ating și ei viteze de peste 60 km/oră și cu o astfel de viteză pot urmări animalele până la epuizare. Câinii sălbatici africani sunt prădători de temut. Vânătorile lor au succes aproape întotdeauna, tocmai datorită faptului că desfășoară o ”muncă de echipă” și acționează împreună ca să înconjoare o turmă de animale erbivore și să separe un individ slăbit. De aceea vânătoarea lor are succes aproape întotdeauna. Mănâncă acolo, pe loc, dar respectă niște reguli care te uimesc. Primii mănâncă puii și apoi adulții. Leii fac exact invers. Întâi mănâncă leul, apoi, leoaica și la urmă puii lor, dacă le mai rămâne ceva și lor.
Modul de viață al câinilor sălbatici africani este foarte interesant. Ei trăiesc în haită, în grupuri mari de 20-30 de câini. Au un mod foarte neobișnuit de a stabili ierarhia în cadrul grupului lor. Conduce pereche dominantă din grup, cei doi indivizi ”alfa”, mascul și femelă, care sunt cei mai puternici. Doar această femelă dominantă are dreptul de a se reproduce și de a naște puii. Celelalte femele din grup ajută la creșterea puilor ei.
Înmulțirea are loc în a doua jumătate a anotimpului ploios (când la noi este primăvara) și după o gestație de 70 de zile, cățeaua dominantă naște cam 10 pui, mici și drăgălași, așa cum sunt toți cățelușii. Îi alăptează două luni jumate, iar pe la 8-11 luni puii încep deja să vâneze și ei animale mai mici. Ajung la maturitate pe la vârsta de 4 ani.
Câinii africani pot fi considerați animale unice, pentru că trăiesc într-o zonă sălbatică în care concurează cu animale incomparabil mai puternice decât ei și au fost nevoiți să își formeze abilități care i-au făcut excelenți vânători. Stilul lor unic de vânătoare, munca în echipă, regulile pe care le respectă în cadrul haitei lor, grija față de pui, curajul și insistența când atacă, toate acestea i-au făcut prădători de temut. Câinii sălbatici africani sunt amenințați de dispariție. În Tanzania și Mozambic s-au luat măsuri și s-au creat arii protejate.
Frumos! Felicitari !