Roua cerului – Drosera rotundifolia, plantă carnivoră, informații și curiozități

Roua cerului (Drosera rotundifolia) este o plantă carnivoră, adaptată perfect pentru prinderea insectelor, căci ele reprezintă o sursă bogată în azot necesar completării hranei. Această plantă crește în zone cu turbării și cu mlaștini, care sunt foarte sărace în compuși azotici. Printr-un uimitor act de adaptare s-a specializat în prinderea insectelor, împrumutând unele caractere de la animale. Frunzele acestei planete au devenit capcane deosebit de ingenioase pentru insecte.

Drosera este o plantă erbacee perenă. Tulpina ei simplă și lungă ajunge la 25 de centimetri. Această plantă este plină de curiozități. Ea are o alcătuire foarte curioasă. Frunzele ei circulare sub formă de rozete de culoare roșiatică, de fapt sunt un fel de talere prevăzute cu o sumedenie de tentacule senzitive în vârful cărora strălucesc niște boabe de rouă, care nu sunt rouă. Sunt niște celule care secretă un lichid lipicios. Secrețiile lipicioase strălucesc frumos în lumina razelor solare, exact ca niște picături de rouă, ceea ce i-a determinat pe oameni să-i dea acestei plante numele de „roua cerului”. Printre tentaculele senzitive se află perișori glandulari acoperiți de o sevă vâscoasă de care rămân lipite insectele care sunt atrase de strălucirea picăturilor de „rouă” și nu mai pot zbura.

Când o insectă atrasă de picăturile strălucitoare poposește pe frunză, ea atinge tentaculele marginale senzitive, care se îndoaie și o acoperă rapid, imobilizând-o.

Insectele care se așază pe frunza acestei plante rămân lipite de frunză datorită sevei vâscoase. Perișorii glandulari se adună rapid în jurul insectei și secretă și mai mult lichid lipicios ca să nu mai poată zbura. Tentaculele din jur, simțind excitația chimică, se înclină toate spre insectă și o acoperă în întregime. Planta învelește astfel insecta în enzime care încep să o digere și în câteva zile nu mai rămâne nimic din ea, decât poate învelișul ei chitinos, care este luat de vânt sau este lăsat să cadă de pe frunză pe pământ. Tentaculele revin la poziția lor inițială, iar planta așteptă o nouă pradă.

Iată ce mod ingenios de captare a insectelor care rămân lipite de frunze și nu se mai pot desprinde de ele! Iată ce tehnică de a înveli insecta și de a o ține prizonieră, dar ce mod curios de a digera insecta cu ajutorul sucurilor digestive pe care planta le secretă! Într-un an Drosera „mănâncă” 50 de insecte. Această plantă, care crește în locuri sărace în nutrienți, dacă nu ar prinde insecte să își ia substanțele nutritive din ele, nu ar putea supraviețui și ar dispărea.

Marele naturalist englez Charles Darwin, uimit de aceste aptitudini, neobișnuite pentru o plantă, a făcut câteva experiențe și a pus pe frunzele acestei plante, mici bucăți de carne sau de albuș de ou, care conțin substanțe azotoase. Surpriza a fost mare, căci Drosera a reacționat exact ca și în cazul insectelor, le-a învelit în tentaculele ei și le-a digerat. A făcut o nouă experiență și a pus pe frunzele plantei un bob de nisip și un cristal de zahăr, care nu conțin proteine și… altă surpriză! Planta nu a reacționat, tentaculele au rămas nemișcate și nu le-au învelit, deci planta nu le-a primit ca hrană. Darwin a descoperit astfel taina acestei plante, care pentru procurarea azotului pe care nu îl găsește în sol, captează insectele care se așază pe frunzele ei.

Drosera rotundifolia, numită și Roua cerului, prezintă interes pentru medicină. Compoziția chimică a plantei o face să fie folosită în scopuri terapeutice. Conține tanin, acizi, enzime, compuși flavonici, plumbagină. Are proprietăți expectorante și diuretice. Este folosită pentru tratarea afecțiunilor respiratorii și a colicilor intestinali. Unele substanțe conținute în Drosera au acțiune antibiotică, iar plumbagina are și acțiune antispastică. Dar…atenție! Consumată în cantități mari este toxică, deci trebuie cerut sfatul medicului.