Energia sfântă dumnezeiască este cea mai mare comoară a omului

Energia sfântă dumnezeiască este singura energie veșnic vie și inepuizabilă, pe care dacă ne-o dă Dumnezeu, este cea mai mare comoară a noastră. O singură picătură de energie divină dacă avem în noi, este mai valoroasă decât toate comorile lumii pământești de formă materială. Nu energiile Pământului pe care stăm sunt cele care ne țin pe noi în viață, ci energiile lui Dumnezeu, sunt cele care ne dau viață și ne țin în viață. Noi primim energie direct de la Dumnezeu. Ne-o suflă în față, o toarnă în inimile noastre sub formă de Râu cursiv al Sfintelor Daruri Dumnezeiești, o picură în noi Îngerii Săi, cei pe care-i trimite să ne ajute, atunci când se roagă pentru noi părinții noștri sau când cerem noi ajutor divin și intrăm în dialog direct cu Dumnezeu. De aceea este bine să cerem ajutor direct de la Dumnezeu atunci când începem un lucru, pentru care consumăm energie din noi.

Noi când lucrăm ne folosim toată energia din noi și de cea fizică trupească de formă musculară a trupului nostru material și de cea harică duhovnicească de formă sfântă a duhului nostru central și de cea de formă intermediară, de formă inteligentă, rațională și conștientă a sufletului nostru energetic uman, specifică omului. Noi dobândim pe parcursul vieții propria noastră energie umană, iar aceasta este energia noastră specifică și caracteristică nouă. Fiecare om are propria lui energie umană caracteristică lui și numai lui, ca ființă unică de sine stătătoare, înzestrată de Dumnezeu cu trup material făcut din țărână și cu energie vie dumnezeiască de formă treimică, suflată chiar de Dumnezeu în fața omului. Noi avem o alcătuire unică și inconfundabilă, pentru că suntem singurele ființe din lumea creată de Dumnezeu, care au trup material pământesc și energie vie dumnezeiască de formă treimică, de formă caldă, luminoasă și sfântă. Noi dacă am putea să ne păstrăm această alcătuire bună și să nu ne pierdem energiile, forțele și puterile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, ar fi bine de noi.

Energiile cu care suntem înzestrați încă din prima clipă a vieții noastre, ne ajută să avem o creștere echilibrată, armonioasă și deosebit de frumoasă, exact așa cum ne vrea Dumnezeu.

A fi „Om” înseamnă a fi „uman”, înseamnă a fi darnic, milos și generos, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat în afara trupului nostru material, ca o coroană solară în jurul lui, ca o aură duhovnicească de o frumusețe rară, ca un fel de câmp energetic al nostru personal, de formă caldă, luminoasă și sfântă. Așa S-a arătat pe Sine Însuși Domnul Iisus Hristos pe Muntele Tabor, ca să vadă ucenicii Săi cum trebuie să fie „un adevărat Om”. Aceasta este înfățișarea noastră duhovnicească pe care vrea Dumnezeu să o avem toți oamenii.

Alcătuirea energetică omenească se poate deduce foarte ușor dacă citim cu atenție Cartea Facerii. Este scrisă de prorocul Moise, dar el a fost ales de Dumnezeu și a scris doar ce i-a dictat duhul sfânt să scrie. Moise nu a scris nici un cuvânt de la el, din mintea lui inteligentă, ci doar ce i-a spus Duhul Sfânt să scrie. De aceea tot ce scrie în Cartea Facerii este sfânt și exprimă adevărul, arată realitatea faptică, arată exact cele făcute de Dumnezeu.

Noi avem chip treimic dumnezeiesc. Noi suntem ființe duhovnicești, cuvântătoare și creatoare de lucruri bune și folositoare, chiar dacă avem și trupuri materiale pământești. Noi suntem îngerii lui Dumnezeu, nicidecum animalele Pământului pe care stăm. Dacă nu suntem conștienți de această realitate, dacă nu înțelegem că noi nu suntem animale, dacă nu putem lua legătura cu Dumnezeu rapid, exact atunci când avem noi nevoie de ajutorul Său, de Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc, înseamnă că doarme conștiința noastră, doarme duhul nostru conștient, rațional, simțitor de Dumnezeu și inteligent. Avem nevoie de o conștiință trează, atentă și vigilentă, paznic bun al omului, care să ne ajute rapid, căci ea ne este dăruită de Dumnezeu ca „ajutor potrivit” cu lucrul pe care îl facem.

Când ne odihnim sau dormim nu avem nevoie de energie prea multă, ci doar de strictul necesar pentru respirație și exact atât ne dă Dumnezeu. Când lucrăm avem nevoie de energie mai multă, iar conștiința noastră, duhul nostru conștient, rațional, simțitor și inteligent, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe timpul zilei, ne poate ajuta enorm. Conștiința ne potrivește perfect energia cu lucrul pe care îl facem. Noi putem face lucruri de o complexitate foarte mare, exact așa cum fac și sfinții îngeri cerești. Noi putem îndeplini porunci dumnezeiești și misiuni sfinte, ne putem ajuta unii pe alții în cel mai bun mod posibil.

Pentru a fi un lucrător foarte bun, omul are nevoie să fie „deschis” în permanență spre Dumnezeu prin mijlocul lui, prin adâncul sufletului lui, căci pe acolo îl hrănește Dumnezeu cu energie sfântă din Duhul Său Dumnezeiesc. Numai așa va avea omul în permanență cele mai bune energii de lucru și va putea face pe pământul pe care stă lucruri care să fie foarte bune și care pot intra în categoria ”minuni”. Numai așa omul poate oferi celor din jurul lui exact ajutorul de care au ei nevoie.

Felul în care ne comportăm noi, oamenii, arată clar ce fel de ființe suntem la nivelul nostru energetic sufletesc, arată clar dacă avem sau nu avem energie sfântă în noi, arată clar dacă suntem deschiși sau nu suntem deschiși spre Dumnezeu prin centrul nostru. Felul nostru de a ne purta și de a reacționa, arată dacă avem o inimă caldă și iubitoare, binevoitoare, amabilă și deschisă spre cooperare și conlucrare cu cei din jur, capabilă să ofere ajutor celor căzuți la pământ și aflați în incapacitate de lucru. Felul nostru de a fi, de a ne purta și de a reacționa, arată și dacă avem o inimă rece, închisă în sine și redusă la nevoile noastre personale, insensibilă și incapabilă să înțeleagă nevoile celor din jur. Dacă nu înțelegem nevoile celor din jur, nu-i putem nici ajuta, pentru că nu știm cum.

Duhul nostru central este cel care trebuie să fie deschis în permanență spre Dumnezeu, spre Cel care ne-a dat viață și ne ține în viață prin energiile Sale. Să nu uităm că avem trup material, avem și suflet energetic, dar avem și duh central, care este viu, activ și bine lucrător și pompează continuu energie în noi direct din Dumnezeu.

Când vorbim despre energie, se cuvine să spunem exact care energii sunt cele mai bune și că energia lui Dumnezeu este veșnic vie și inepuizabilă, este atotputernică și atotcreatoare de lucruri bune și folositoare. Aceasta este cea mai mare comoară a omului și singura care ne ridică la nivelul sfinților îngeri cerești. Ne-o dăruiește Dumnezeu cu toată dragostea Sa Părintească și Dumnezeiască, cu condiția să o folosim numai în scopuri bune, spre binele tuturor ființelor vii din jurul nostru. Dacă ne-am folosi energia din noi numai și numai în scopuri bune, spre binele tuturor, ne-ar turna Dumnezeu continuu în inimi energie vie dumnezeiască din Sine Însuși și așa am deveni și noi nemuritori, la fel ca sfinții îngeri cerești. Dumnezeu vrea să existe și îngeri pământești, căci pentru asta l-a făcut pe om, pentru a se ridica la calitatea de înger.

Această posibilitate noi o avem. Dar faptul că nu ne folosim energia în scopuri bune, spre binele tuturor ființelor vii din jurul nostru, aceasta face ca Duhul lui Dumnezeu să nu Se deschidă spre noi și să nu ne dea energie vie dumnezeiască de formă harică duhovnicească din Sine Însuși, iar noi ducem lipsă de acest gen de energii sfinte. Poate că o să înțelegem această realitate și ne vom deschide de urgență spre Dumnezeu pe calea rugăciunilor minții noastre smerite, pe calea rațiunii noastre cerșetoare, pe calea conștiinței noastre trezite la realitate, pe calea inimii noastre simțitoare de formă vie și vom cere milă și îndurare de la Dumnezeu. Dacă vom cere ajutor și iertare pentru greșeli și pentru păcatul neascultării de Cuvântul Său, Luminătorul Universal, Împăratul Ceresc și Comandantul Suprem al tuturor energiilor lucrătoare aflate în Câmpul lui Dumnezeu, poate că ne mai dă Dumnezeu o șansă. De fapt, deja ne-a dat-o!