Cinteza Gouldian mai este numită și cinteza curcubeu, datorită frumosului ei penaj multicolor, asemenea unui curcubeu. Denumirea ei științifică este Erythrura Gouldiae și trăiește doar în Australia, în partea de nord (Capul York) și spre vestul acestui continent, în zona Kimberley. Există o sumedenie de tipuri de cinteze în lume, fiecare cu caracteristicile lor, dar cinteza Gouldian, numită și cinteza Gould sau cinteza curcubeu, este cea mai frumoasă dintre toate. Datorită superbului ei penaj intră în categoria păsărilor exotice, fiind foarte căutată de oameni și crescută în colivie ca animal de companie, pentru că prezența ei este deosebit de plăcută.
În stare sălbatică, cinteza curcubeu trăiește în savane, în pajiștile din păduri și pe lângă ape. Este o pasăre mică. Corpul ei abia ajunge pe la 14 centimetri. Penajul ei multicolor o face să fie atractivă, iar oamenii i-au dat numele de „curcubeu”. Are spatele și aripile verzi, pieptul mov sau violet, burta galbenă, coada neagră sau albastră, ciocul alb, în jurul gâtului o dungă neagră, capul roșu, galben sau negru. După culoarea capului se disting trei variante de cinteze care nu sunt specii diferite așa cum s-a crezut multă vreme, ci sunt doar variante de culoare ale aceleiași specii de cinteze Gould. Masculii au coloritul viu, însă femelele au culorile mai pale, iar pe cap, gât și părțile laterale predomină culoarea cenușiu.
Aceste păsări sunt omnivore și au o hrană foarte variată. Mănâncă ierburi diferite, semințe, mai ales de sorg, insecte, gândaci și diferite nevertebrate. Nu sunt păsări pretențioase și dacă nu mai găsesc hrană în zona în care se află, se adună mai mute la un loc, formează stoluri foarte mari, chiar și peste 1000 de păsări și migrează, dar nu prea departe, cel mult până pe la 40 de kilometri.
Se înmulțesc în anotimpul secetos, care ține din februarie până în august. Perechile nu se formează pe viață, ci doar cât ține sezonul respectiv. Își fac cuibul prin scorburile copacilor, mai ales prin eucalipt. Masculii împletesc cuibul din fire de iarbă și în perioada de înmulțire, își caută parteneră. Fac curte femelelor în felul lor caracteristic. Își legănă capul, își curăță ciocul și cu coada ridicată în evantai își înfoaie penele pentru a-și arăta frumusețea penajului lor, care într-adevăr este superb. Dacă femela acceptă, îi răspunde curățindu-și și ea ciocul și atunci împerecherea are loc în cuib și vor rămâne împreună tot sezonul.
Femela depune în cuib 4-6 ouă pe care le clocesc pe rând, timp de două săptămâni. Când ies puii au grijă de ei împreună. Cam după trei săptămâni puii sunt gata să zboare.
Când puii sunt încă mici și îi hrănesc părinții lor, ei au la baza ciocului niște papile foarte viu colorate, care marchează ciocul, de jur împrejurul lui, când este deschis. În felul acesta părinții lor nimeresc mai bine gura puilor, când le aduc mâncare, pentru că în scorburile în care se află cuibul lor, este cam întuneric.
Iată câteva lucruri mai puțin cunoscute despre cinteza curcubeu. Printre cele mai mari curiozități legate de viața acestor păsări se numără și faptul că pot controla sexul puilor lor, alegându-i în funcție de culoarea capului partenerului lor. Există o incompatibilitate genetică între cintezele cu capul negru și cintezele cu capul roșu. Împerecherea dintre o femelă cu un mascul care are capul de altă culoare decât al ei, poate determina supraproducția de fii masculi, într-un raport de 4 masculi la o femelă (datorită mortalității excesive a puilor-femelă, până la 80%). Acesta este singurul caz în care o pasăre poate interveni în controlul sexului puilor ei pentru a depăși un defect genetic. Ea alege sexul puilor în funcție de masculul cu care se împerechează. Dacă se împerechează cu un mascul care are capul de aceeași culoare ca ea, va produce mai mulți pui femelă. Dacă se împerechează cu un mascul care are capul de altă culoare decât al ei, va produce mai mulți pui masculi. În felul acesta femelele pot controla sexul puilor lor. Acesta este singurul caz în care o pasăre poate interveni în controlul sexului puilor ei pentru a depăși un defect genetic. Ea alege sexul puilor în funcție de masculul cu care se împerechează.
Atunci când se împerechează păsări care au culori diferite ale capului, femela-mamă, rezolvă aceasta printr-o „supraproducție de pui” și se împerechează cu mai mulți masculi. O femelă poate avea până la patru masculi într-un singur sezon.
Acesta este unul dintre primele cazuri dovedite, în care păsările pot controla sexul puilor lor. O astfel de curiozitate referitoare la viața acestor păsări ne uimește și rămânem surprinși de faptul că niște simple păsări pot controla sexul puilor lor și știu ce să facă pentru a menține un echilibru între puii de sex masculin și puii de sex feminin.
Cinteza curcubeu rămâne una dintre păsările exotice cele mai căutate și cele mai dorite de crescători. În trecut Australia a exportat masiv cinteze curcubeu, iar numărul lor s-a cam redus. În prezent exportul acestor păsări este interzis în Australia, dar deja în lume există foarte multe cinteze curcubeu care se înmulțesc în captivitate, în grădinile zoologice și prin casele oamenilor, care le iubesc și le cresc cu drag.
Navigare în articole
Foarfeca bălții – o plantă ferăstrău de o duritate uimitoare→