Ziua satului românesc – ultima duminică din luna septembrie

Prin Legea nr.44 din anul 2020 s-a hotărât ca „Ziua Satului Românesc” să fie sărbătorită în fiecare an în ultima zi de duminică a lunii septembrie. În această zi se organizează diferite activități culturale și sociale cu scopul de a promova satul românesc și de a arăta frumusețea vieții de la țară.

Avem multe tradiții frumoase și adevărate valori culturale cu care ne putem mândri, dar și o sumedenie de bogății obținute de oamenii harnici și muncitori de pe ogoarele lor. Multe târguri și expoziții agricole sunt organizate în această zi în foarte multe locuri din țară. Se întorc acasă oameni plecați la oraș sau peste hotare. Cu această ocazie se adună laolaltă „fiii satului” și reînvie frumoasele noastre tradiții populare. Se pot vedea costumele noastre populare cu care ne putem mândri, se pot auzi cântece bătrânești, aproape uitate și se mănâncă mâncăruri cu specific românesc.

Cu toții avem o sensibilitate aparte față de satul românesc și ne bucurăm că există această zi de sărbătoare, care să ne readucă acasă, chiar și numai pentru o zi, pe noi cei plecați la oraș sau peste hotare.

Să nu uităm că bătrânii noștri, rămași singuri la sate, ne ajută cu rugăciunile lor și se roagă pentru noi, copiii și nepoții lor, care am plecat la oraș sau în alte țări. Despre satul natal orice om are amintiri frumoase, care rămân în mintea noastră și nu le putem uita. Satul este vatra noastră strămoșească și suntem legați de el, pentru că nu-i putem uita pe părinții și bunicii noștri. Au fost oameni harnici și muncitori și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu sate mari și frumoase, cu recolte bogate, cu familii numeroase și cu o viață plină de tradiții și obiceiuri frumoase, care s-au transmis din generație în generație, până în zilele noastre.

Ne întoarcem cu drag acasă și revedem cu plăcere satul natal. Chiar dacă suntem departe de el păstrăm în minte imagini dragi din copilărie și chipurile celor pe care-i iubim. Satul românesc, cu lumea lui specifică și caracteristică, cu tradițiile și obiceiurile lui frumoase, ne cheamă și ne atrage spre el și ne face să ne simțim legați de el chiar și când suntem departe. Poporul român își are specificul lui, iar viața satului românesc este iubită de mulți dintre noi, chiar dacă am plecat la lucru în alte zone, departe. Mulți dintre români se reîntorc peste ani, în satul natal. Își reînnoiesc casele bătrânești, le renovează și rămân definitiv în aceste frumoase locuri natale, cărora le-au dus dorul cât timp au fost plecați peste hotare.

 Satul românesc, are lumea lui frumoasă și un specific al lui aparte, care ne atrage și ne face să ne simțim bine. În satele noastre românești toți oamenii se cunosc și se salută prietenos când se întâlnesc, dar se și ajută unii pe alții. Se simte la sate un spirit de solidaritate și de întrajutorare frățească și creștinească, care te face să te simți bine în aceste locuri. Aceste sentimente frumoase este bine să le păstrăm în sufletele noastre și să ne creștem copiii în spiritul valorilor noastre tradiționale, românești, să ne pese de cei din jur și să nu fim indiferenți și nepăsători unii față de alții. Noi, românii, din fire suntem buni la suflet, darnici, miloși și prietenoși. Să nu ne pierdem aceste frumoase calități sufletești, deoarece ele sunt deosebit de plăcute lui Dumnezeu. Datorită frumoaselor noastre calități sufletești, noi suntem ajutați de Dumnezeu și binecuvântați cu o țară frumoasă și cu multe resurse naturale.

În această zi de sărbătoare, dedicată satului nostru românesc, să ne aducem aminte de țăranul român, care înainte de a se apuca de lucrul lui pe ogor, înălța către Dumnezeu o rugăciune scurtă. Zicea ”Doamne ajută” și abia după aceea își începea lucrul lui. La sfârșit, termina tot cu rugăciunea și mulțumea lui Dumnezeu pentru lucrul pe care l-a făcut sau pentru roadele pe care le-a cules de pe câmp. Să continuăm această tradiție și să înălțăm și noi către Dumnezeu o rugăminte scurtă și să-L rugăm să ajute satele noastre românești și pe locuitorii lor: „Ajută-ne Doamne!”