Recunoștință și mulțumire sufletească

Mulțumim lui Dumnezeu pentru alcătuirea bună pe care ne-a dat-o. Îi suntem recunoscători că a suflat în fața noastră energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, ca să avem propria noastră energie vie, să ne putem mișca potrivit nevoilor noastre reale. Noi suntem ființe vii pentru că avem în noi energie vie dăruită de Dumnezeu din Sine Însuși. Faptul că avem în noi și țărână pământească și ne-a dăruit Dumnezeu și corpuri fizice din carne și oase, aceasta dovedește că vrea să existe pe pământ, o ființă vie care să aibă în sine și energii fizice pământești și energii harice dumnezeiești.

Chiar dacă avem trupuri materiale pământești, zidite din atomi și molecule, numite de Cartea Facerii cu numele de „țărână”, în adâncul nostru, la nivel energetic sufletesc, noi suntem legați de Dumnezeu în permanență și putem comunica cu El continuu. Ne-a creat această posibilitate. Suntem făcuți în așa fel încât să putem deveni lucrători pământești, dar în același timp să fim și paznici ai Creației Sale Dumnezeiești, de la nivelul material al lumi. De aceea ne-a dat posibilitatea să ne hrănim sufletul cu energie vie dumnezeiască direct din Duhul Său Dumnezeiesc. Având în noi energii sfinte dumnezeiești, trebuie să fim atenți ce facem cu ele și să nu le risipim pe nimicuri trecătoare, ci să facem exact ce ne învață Dumnezeu prin intermediul Sfintei Sale Suflări de Cuvânt.

Dacă ascultăm de Dumnezeu și dacă facem exact ce ne învață El, nu se va termina niciodată energia din noi. Ne-o va „reîmprospăta” și ”regenera” continuu, cu fiecare Nouă Poruncă de lucru, cu fiecare Nouă Lucrare pe care ne-o dă să o facem. Ne va încărca Dumnezeu sufletul cu cele mai bune energii ale Sale, cu cele harice, atotcreatoare de lucruri bune și folositoare. Ne va da har creator ca să putem face pe pământul pe care ne naștem lucruri bune și folositoare, de care să se bucure întreaga natură pământească: plante, animale și ceilalți oameni din jurul nostru.

Pentru a face pe pământul pe care ne naștem lucruri atât de bune încât să se bucure de ele întreaga natură pământească, avem nevoie ca în adâncul nostru, la nivel sufletesc, să fim ancorați puternic în Duhul lui Dumnezeu, ca să fim „hrăniți” cu energie vie dumnezeiască de formă harică duhovnicească, asemenea sfinților îngeri cerești.

Deducem din această alcătuire dată nouă, că Dumnezeu vrea ca noi să devenim oameni cerești plini de energie vie harică duhovnicească sau să devenim îngeri pământești conduși de Domnul Dumnezeu Cuvântul, care ne luminează mintea, ne trezește la lucrul cel bun conștiința și ne aprinde în inimi flacăra iubirii curate și sfinte.

Dumnezeu vrea ca toate viețuitoarele pământești să se bucure de viață, să simtă și ele căldura iubirii Sale infinite. Pentru aceasta le-a dat păstori buni, care să le ajute și să aibă grijă de ele. Acești păstori suntem noi, oamenii. Ca să putem ajunge la starea cea bună sufletească și trupească, să devenim ființe bune, așa cum ne vrea Dumnezeu, să fim darnici, miloși și iubitori, cu suflet mare și frumos, cald sfânt și luminos, revărsat în afara trupului nostru material, Dumnezeu „l-a pus” pe omul făcut de El în Grădina cea din Eden (Facerea 2,8). L-a dat astfel în grija și paza Duhului Său Dumnezeiesc, ca să ne asigure energia necesară și creșterii și dezvoltării noastre ca ființe vii cu adevărat „umane”. Noi avem în permanență ajutorul Duhului Sfânt. De aceea avem o creștere echilibrată potrivit cu prima celulă umană, făcută de Dumnezeu.

Dacă reușim să ajungem la maturitate și ne simțim plini de energie, dornici să facem lucruri bune și folositoare, dacă reușim să devenim „buni lucrători” ai pământului pe care ne naștem, acesta este meritul Duhului Sfânt care ne ține în brațe cu dragoste infinită și ne dă continuu energia necesară creșterii și dezvoltării noastre ca ființe vii cu adevărat umane.

Un om ajuns la maturitate este capabil să intre în câmpul muncii, deoarece are trupul material „întrețesut” din energii pământești și energii sfinte dumnezeiești. Nu se poate spune că trupul este numai „țărână” pământească, deoarece el are și energie vie dumnezeiască în el. Dar nu se poate spune nici că sufletul omului este energie vie dumnezeiască pură, autentică, originală, exact așa cum a ieșit din Dumnezeu. Sufletul mai are și energii suflate de alte ființe din jurul nostru: părinți, frați, rude, prieteni, vecini, oameni cu care intrăm în contact pe tot parcursul vieții noastre și mai are și energii care aparțin pământului pe care stăm, aparțin acestui gigantic colos de piatră cosmică, numit de noi planetă.

Într-adevăr noi avem trup material „făcut de Dumnezeu” din țărână, din mineralele pământului pe care ne aflăm, dar avem și suflet viu în noi, energie vie dumnezeiască, dăruită de Dumnezeu din Sine Însuși. Din întrepătrunderea, conlucrarea, comuniunea și conviețuirea „laolaltă” în interiorul aceleiași ființe, a energiilor de jos, pământești de formă inferioară, cu energiile de sus dumnezeiești de formă superioară, rezultă o energie „nouă” intermediară, de formă mijlocie. Această energie nouă este specifică omului, este caracteristică lui și numai lui ca ființă unică, făcută de Dumnezeu la urmă, la sfârșitul Creației Sale, când a dorit „să unească” laolaltă, în interiorul unei singure ființe, energiile extreme: cele mai de jos, care dorm de veacuri, închise în ele și cele mai de sus, proaspete, abia ieșite din sânurile lui Dumnezeu.

Această energie nouă, intermediară, specifică omului, are duble calități: și pământești și dumnezeiești. Aceasta este energia „umană”. Acesta este Omul, ființa făcută de Dumnezeu la urmă, la sfârșitul Creației Sale, ca un fel de încununare a Măreței Sale Opere de Creație. În Om se vede ce fel de energii, de forțe și de puteri, au participat la „Facerea lumii”, deoarece Omul este o „lume în miniatură”, este un ”micro univers”.

Nouă ne-a dăruit Dumnezeu „toate” energiile lucrătoare: cele „trei Mari Puteri Dumnezeiești”, la care se adaugă și puterile fizice pământești ale atomilor din noi, din care „a făcut Universul Material” și din care „ne-a zidit” trupul nostru material, cel numit și corp fizic uman. Dacă avem propria lumină sfântă dumnezeiască și avem o minte inteligentă, să-I mulțumim lui Dumnezeu și să ne străduim din toate puterile noastre să ascultăm de Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc. Avem în noi o inimă iubitoare de bine, care-L simte pe Dumnezeu, căci adevărata noastră inimă omenească nu este mușchiul cardiac, ci este duhul viu din noi, care face parte din Duhul lui Dumnezeu și este viu, activ și bine lucrător. El pompează continuu energie vie în noi direct din Duhul lui Dumnezeu. De aceea suntem ființe atât de inteligente și avem puteri atât de mari. Dacă avem propria energie dată de Dumnezeu și nu suntem goi în interiorul nostru, ci suntem plini de energie vie de formă umană, fizică trupească, psihică sufletească și harică duhovnicească, înseamnă că am devenit deja îngeri pământești sau oameni cerești. Pentru aceasta să-I mulțumim lui Dumnezeu și să ne arătăm recunoștința, purtându-ne și noi față de celelalte ființe vii din jurul nostru, exact cum se poartă Dumnezeu față de noi.

Ne putem folosi energia din noi în scopuri bune, constructive și pozitive, spre binele tuturor ființelor vii din jur, exact așa cum vrea Dumnezeu și să dovedim astfel că suntem vrednici de numele de Om. Pentru această alcătuire bună pe care o avem, pentru acest nivel superior la care ne aflăm, să-I mulțumim lui Dumnezeu și să ne arătăm recunoștința printr-un comportament care să facă cinste unui om. Rămâne să dovedim prin comportamentul nostru că suntem vrednici de numele de Om pe care ni l-a dat și să facem tot posibilul să dovedim că suntem și… „fiii Săi”, ființe bune la suflet, pline de iubire curată și de înțelepciune adevărată.