Prima duminică din Postul Mare este numită Duminica Ortodoxiei. Ne reamintim în fiecare an de contribuția valoroasă a celor care au luptat de-a lungul timpului să se păstreze dreapta credință în Dumnezeu. Ne aducem aminte și de strămoșii noștri, care au transmis din generație în generație învățăturile sfinte, pe care noi le avem de la Sfântul Apostol Andrei, cel care le-a primit direct de la Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
De-a lungul anilor au avut loc mai multe sinoade ecumenice la care s-a stabilit învățătura de credință și s-au luat hotărâri dogmatice importante, care au ajutat Biserica Ortodoxă să rezolve cu bine problemele care au apărut în diferite perioade din cauza necredinței, a ereziilor și a persecuțiilor religioase. Foarte important este Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, care a avut loc în anul 787, pentru că s-a formulat adevărul de credință referitor la cinstirea icoanelor și a sfintelor moaște.
Duminica Ortodoxiei ne amintește de ziua de 11 martie a anului 843, când la Sinodul Ecumenic care a avut loc la Constantinopol s-a stabilit definitiv cultul sfintelor icoane și s-a pus capăt ereziei iconoclaste.
Vrednic de menționat este Sfântul Ioan Damaschin (676-749), unul dintre marii apărători ai Ortodoxiei și ai sfintelor icoane, pe care le folosim în Biserici și în casele noastre ca obiecte de cult. Cuvintele sale au fost foarte convingătoare: „Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie și a primit să locuiască în materie și a săvârșit prin materie mântuirea mea”. Adevărul acesta este. Când privim icoana îl chemăm în rugăciune pe cel zugrăvit pe ea. Prin intermediul icoanei intrăm într-o relație personală cu cel reprezentat pe ea.
La sinodul din 843 de la Constantinopol, pe temeiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți s-a restabilit învățătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane și a sfintelor moaște și s-au declarat valabile toate hotărârile anterioare de la toate cele șapte Sinoade Ecumenice. De atunci, în fiecare an, noi, creștinii ortodocși, în prima duminică din Postul Mare, sărbătorim biruința dreptei credințe asupra tuturor ereziilor, motiv pentru care numim această zi Duminica Ortodoxiei.
Duminica Ortodoxiei este prilej de bucurie și de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate peste țara noastră. Este și prilej de a ne arăta recunoștința pentru mulțimea de sfinți, mărturisitori și creștini, care de-a lungul anilor au păstrat intactă în sufletele noastre credința în Dumnezeu. Ne amintim și de bunicii și străbunicii noștii, de moșii și strămoși noștri, creștini din tată în fiu, care au transmis din generație în generație credința în Dumnezeu. Îi mulțumim lui Hristos, Mântuitorul nostru, Care pentru noi S-a întrupat și S-a făcut Om la fel ca noi, ca să ne ajute pe noi să ne îndumnezeim, să devenim sfinți și să ne asemănăm cu Dumnezeu, să dobândim starea de „ fii”.
Duminica ortodoxiei este sărbătoarea celor ce cred în Dumnezeu și care se străduiesc să aibă un comportament potrivit unui creștin. Suntem chemați toți la unitate și comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, prin fapte de milostenie creștină. Faptele bune de milostenie, de întrajutorare frățească și colegială sunt expresia concretă a iubirii aproapelui, sunt roade ale dreptei credințe în Dumnezeu, care ne ajută „ne dă cu belșug toate, spre îndulcirea noastră” (I Timotei 6,17). Oricât de mari ar fi provocările și crizele lumii actuale, oricât de grele ar fi problemele cu care ne confruntăm, avem datoria să rămânem statornici în dreapta credință în Dumnezeu și să ne punem nădejdea în Ajutorul Său, de care avem nevoie continuu. De aceea rugăciunea neîncetată a minții noastre smerite și a inimii noastre conștiente, a stat din totdeauna la baza relației noastre cu Dumnezeu, în chip de Dialog al nostru lăuntric cu Creatorul și Făcătorul nostru. Rugăciunea trebuie să rămână în permanență „legătura noastră” directă și rapidă cu Dumnezeu, cu Fiul Său Iisus, Mântuitorul nostru, cu Maica Domnului și cu toți sfinții din cer. Avem nevoie să cerem ajutorul lui Dumnezeu continuu, ca să Își reverse mila Sa cea bogată și peste poporul nostru, deoarece prin intermediul rugăciunii, noi atragem spre noi energiile sfinte.
Navigare în articole
←Energie Sfântă: Calea către Desăvârșire Umană
Sfinții 40 de mucenici: Tradiții și obiceiuri la români→