Biblia – Cartea Cărților, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine

Biblia este numită Sfintele Scripturi, este Cartea Cărților, este Cuvântul lui Dumnezeu ajuns până la noi, este o culegere de scrieri sfinte, care au fost dictate de Dumnezeu celor care le-au scris. Nimeni nu a scris nici un cuvânt de la el, din mintea lui inteligentă, ci numai ce i-a fost dictat de Duhul Sfânt. Cei care citesc cuvintele Sfintelor Scripturi rămân uimiți de înțelepciunea lor și de adevărurile pe care încep să le înțeleagă. Cei care au scris acele scrieri sfinte au fost aleși chiar de Dumnezeu din rândul oamenilor și ridicați la rang înalt de proroci și de apostoli, de mesageri ai lui Dumnezeu.

Vechiul Testament, prima parte a Bibliei, este alcătuit din scrierile prorocilor din vechime. Noul Testament este alcătuit din cele patru evanghelii scrise de patru dintre ucenicii Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Noul Testament cuprinde și o parte care se referă la faptele apostolilor, ca să aflăm ce fel de viață au dus ei și la ce înalt nivel de conviețuire socială s-au ridicat, datorită ascultării de Dumnezeu.

Domnul Iisus Hristos este Mesia, este Trimisul lui Dumnezeu la noi, ca să ne ajute să ne ridicăm din starea de decădere sufletească în care am ajuns, din cauza lipsei de legătură cu Dumnezeu și din cauza neascultării de Cuvântul Său Părintesc și Dumnezeiesc.

Biblia este citită cu interes de către oameni de toate vârstele, copii, tineri, adulți și bătrâni, care aparțin tuturor categoriilor sociale, indiferent de pregătirea lor profesională, pentru că prin intermediul ei ne vorbește Dumnezeu, Care este Tatăl Nostru, al tuturor oamenilor. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu care ajunge până la noi. Toți oamenii avem nevoie să știm ce ne învață Dumnezeu să facem cu energia din noi, dacă vrem să avem energie în noi în permanență.

Deși suntem făcuți din țărână pământească, noi am primit Viață direct de la Dumnezeu. A suflat în fața noastră Suflare de Viață, Suflare de Energie Vie Dumnezeiască din Sine Însuși. Energia Sfântă Dumnezeiască a pătruns în om până în cele mai profunde structuri pământești din care ne-a alcătuit partea noastră materială, căci Dumnezeu le-a dat la toate viață, le-a ridicat pe toate la nivel superior, la nivel îngeresc. Dumnezeu ne-a creat îngeri, nicidecum animale.

De aceea trupul nostru material este plin de energie vie dumnezeiască, iar omul pământesc pe lângă puterile lui fizice trupești, are și puteri harice dumnezeiești, de formă treimică. Așa se explică faptul că omul a devenit ființă vie, cu puteri harice dumnezeiești (Facerea 2,7). Noi avem puteri creatoare de lucruri bune și folositoare, suntem plini de lumina înțelepciunii, avem minte inteligentă, cuvântătoare, rațională și conștientă de starea ei reală, avem și duh sfânt în noi, care face parte din Duhul lui Dumnezeu și ne asigură energia necesară direct din Dumnezeu. Pe noi ne „reîmprospătează” Dumnezeu continuu cu noi și noi energii, din Sine Însuși, pe măsură ce primim diferite sarcini de îndeplinit și diferite lucrări de făcut. Pentru fiecare nouă lucrare pe care ne-o dă Dumnezeu să o facem, primim și energia necesară, pe care o toarnă direct în inimile noastre, toată odată, la început, ori ne-o dă puțin câte puțin, pe parcursul lucrurilor bune pe care le facem.

Așa se explică faptul că omul înaintează pe drumul vieții, exact așa cum a rânduit Dumnezeu, lin și domol, puțin câte puțin, în fiecare zi petrecută de noi pe pământ, la nivelul material al lumii, până ce ne vom umple definitiv cu energie sfântă și ne vom revărsa și în afara noastră, de jur împrejurul trupului nostru material. Atunci se va vedea ce fel de energie are omul în el și se va ști exact ce fel de ființă este el. Pe măsură ce omul înaintează pe drumul vieții, el acumulează în el energie „câștigată de el” ca răsplată pentru lucrul lui. Nici un lucrător nu lucrează degeaba și cu atât mai mult cei care sunt aleși de Dumnezeu pentru diferite misiuni sfinte își vor avea partea lor, adică răsplata lor.

Omul participă și el la facerea de lucruri bune și folositoare, de care se bucură întreaga natură vie pământească din jurul lui. Prin noi trec energii sfinte dumnezeiești, trec și energii cerești, trec și energii pământești., trec și energii de formă inteligentă, care ne sunt date de celelalte ființe inteligente in jur, Noi suntem lucrători pământești și paznici ai Creației Dumnezeiești și chiar dacă nu suntem conștienți de lucrul pe care îl facem, noi participăm la diferite lucrări dumnezeiești. Noi nu ne aflăm pe un pământ pustiu, ci pe un pământ ”împodobit” de Dumnezeu cu viețuitoare materiale, de formă vizibilă.

Noi am fost făcuți pe pământ la urmă, la sfârșitul Creației de formă materială, pentru ca pământul să aibă îngerii lui. Pe noi ne-a făcut Dumnezeu în mod special pentru a devenii îngerii pământului pe care stăm, nicidecum animalele lui. De aceea ne-a dăruit și trupuri materiale pământești, zidite din atomi, molecule și celule vii, la fel ca viețuitoarele pământești, dar ne-a dăruit și energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, pe care o „reîmprospătează” continuu, cu fiecare Nouă Poruncă de Lucru, cu fiecare Nouă Comandă Sfântă, cu fiecare Nouă Misiune pe care ne-o dă să o îndeplinim. De aceea noi „creștem” continuu și „se înmulțesc” în noi energiile vii, de natură sfântă dumnezeiască, „suflate” chiar de Dumnezeu din Sine Însuși. Noi avem posibilitatea de a crește continuu și de a acumula în noi cât mai multă energie vie dumnezeiască direct din Dumnezeu. Aceasta este singura energie veșnic vie, veșnic activă și veșnic lucrătoare, potrivit nevoilor noastre reale de creștere și de dezvoltare ca ființe vii cu adevărat „umane”, așa cum ne vrea Dumnezeu.

Cele scrise în Biblie sunt adevărate. Noi suntem făcuți de Dumnezeu și ne ajută să creștem continuu, dăruindu-ne noi și noi energii dumnezeiești, dar ni le dă în așa fel încât să fim și noi interesați să le câștigăm. Ni le dă sub formă de recompensă pentru lucrurile bune pe care le facem, pentru ca în felul acesta să dorim să participăm mereu la facerea de lucruri „bune foarte” pe care Dumnezeu le face peste tot la nivelul Universului întreg, inclusiv pe Pământul acesta pe care ne aflăm. Dumnezeu ne luminează mintea, ne trezește la lucrul cel bun conștiința și ne aprinde în inimi dorințe comune divino-umane, pe care să le îndeplinim împreună și om și Dumnezeu. Noi nu lucrăm singuri. Pe noi ne ajută Dumnezeu în multiple feluri, de la cel mai simple și directe, pe care le simțim și le înțelegem rapid și până la cele mai subtile și greu de priceput, pe care nu le sesizează nici cei mai inteligenți dintre noi.

Lumina lui Dumnezeu este unică, este inconfundabilă, este plină de iubire infinită și pătrunde direct în inima celui pe care vrea Dumnezeu să-l trezească la realitate și să-l facă „să simtă” prezența Sa divină în el. Dacă vrea, Dumnezeu ne poate trezi și în felul acesta la realitate și să Îi simțim PREZENȚA Sa în noi. Dar face aceasta atunci când ne deschidem noi spre El, când suntem noi „pregătiți” să intrăm în „contact direct” cu El, fără să ne speriem, căci „șocul” poate fi destul de puternic. De aceea Dumnezeu preferă să trimită la noi pe sfinții Săi îngeri cerești și să nu ia DIRECT contactul cu noi, ci prin „intermediari”. De aceea „a ridicat” din rândul oamenilor, proroci, apostoli, preoți, creștini care să fie devotați lui Dumnezeu cu trup și suflet, cu toată energia din ei. Există printre noi și oameni care îndeplinesc diferite sarcini sau fac diferite lucrări dorite de Dumnezeu să se facă și care fără să își dea seama sunt „purtători de cuvânt” și „împreună lucrători cu Duhul cel Bun și Sfânt.

Sfinții îngeri cerești, trimiși de Dumnezeu la noi, la oamenii pământești, ca mesageri, ca purtători de cuvânt sfânt dumnezeiesc, au puterea de a convinge rapid pe oamenii la care sunt trimiși. Exemple avem în Biblie destule. Sunt peste 300 de exemple în care ni se spune că sfinții îngeri cerești au fost trimiși la oameni cu diferite mesaje din partea lui Dumnezeu. Cel mai elocvent dintre exemple este cel al Preasfintei și Preacuratei Fecioare Maria, aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Mesia, pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Avem astfel de informații în Biblie, căci această Carte Sfântă este de fapt Istoria neamului omenesc din cele mai vechi timpuri. Au fost și proroci care au scris cărți sfinte cu cele transmise lor de Dumnezeu ca să fie cunoscute de toți oamenii. Prorocul Moise este unul dintre ei. Prorocul Isaia a prorocit chiar și nașterea Mântuitorului în Betlehem, dintr-o fecioară. Au fost și proroci care nu au scris cărți, dar au transmis oamenilor „mesaje” din partea lui Dumnezeu.

Noul Testament marchează o Nouă Etapă în istoria neamului omenesc, pentru că Dumnezeu a hotărât să Îl trimită la noi pe pământ, chiar pe Fiul Său, pe Domnul Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal. L-a trimis la noi, pe pământ, la nivelul material al energiilor grosiere, concentrate în ele, pentru că aici ne aflăm și noi, oamenii, ființe vii cu trupuri materiale, dar și cu energie sfântă dumnezeiască în noi. L-a trimis la noi chiar pe Fiul Său, pentru ca Suflarea Sa Dumnezeiască să ne încălzească inimile reci, împietrite și să redevenim suflete calde, luminoase și sfinte, deschise spre Dumnezeu, să putem comunica cu El, să putem cere ajutor la nevoie. Dumnezeu „reface” astfel legătura noastră cu El și ne „umple din nou” cu energie sfântă direct din Sine Însuși, dar de astă dată prin intermediul Fiului Său. Vom înțelege noi această realitate?

Conștiința omului, duhul nostru conștient, rațional, simțitor și inteligent, de natură îngerească, dacă „simte” căldura iubirii părintești și dumnezeiești, își va da seama rapid că Cel care a venit la noi este chiar Dumnezeu în persoană și „își va deschide brațele” pentru a-L primi așa cum se cuvine, direct în inima ei.

Aceia dintre oameni care intră în dialog cu Dumnezeu, pe calea rugăminților lor, încep să simtă ce fel de energii intră în ei ca urmare a cererilor lor. Pe calea rugăciunilor lor, oamenii aspiră în ei energie vie harică duhovnicească din Duhul lui Dumnezeu, inspiră în ei Lumină Sfântă Dumnezeiască din Suflarea Dumnezeiască de Cuvânt și vor simți în inimile lor căldura dulce și plăcută a prezenței lui Dumnezeu în ei. Dumnezeu într-adevăr vine la cei care se roagă și cer ajutorul Său. Dumnezeu Se pogoară la astfel de oameni și intră în sufletele lor, prin intermediul energiilor Sale dăruite lor sub formă de AJUTOR.

Bineînțeles că uimirea omului va fi enormă, când va simți că inima lui se înmoaie și se topește de căldura iubirii curate și sfinte, se dilată, crește, se revarsă în afara ei, ca urmare a prezenței lui Dumnezeu în noi. Uimirea este enormă, dar în astfel de situații omul se trezește la realitate și înțelege că Dumnezeu într-adevăr Se pogoară la noi dacă intrăm în dialog direct cu El și Îl rugăm, Îl implorăm să ne ajute.

Cele scrise în Biblie sunt adevărate. Hristos este Lumină Vie Dumnezeiască și vine la noi, la cei care Îl chemăm în ajutor. Vine, ca urmare a rugăciunilor noastre înălțate către Dumnezeu. Ceea ce se petrec în sufletul unui astfel de om, în care Se pogoară Hristos, în chip de Lumină Vie Dumnezeiască, este greu de explicat prin cuvinte. Numai cel la care vine Hristos, numai cel care trăiește astfel de momente sublime, numai cel care simte căldura dulce și plăcută a prezenței Sale Divine în inima lui, numai acela nu mai are nevoie de alte „dovezi”. Nu mai are nevoie de alte dovezi, pentru că se convinge definitiv în astfel de momente unice și inconfundabile, că Dumnezeu este real și că cele scrise în Biblie sunt adevărate, iar Hristos într-adevăr este Lumina Sfântă Dumnezeiască ce Se pogoară în sufletele noastre tocmai pentru a ne trezi la viață de formă sfântă, de natură îngerească.

Hristos este într-adevăr Mântuitorul nostru, este Cel Care ne ridică la viață de formă superioară și ne ajută să ne desăvârșim ca ființe cu adevărat „umane”, pentru a îmbrățișa viața de îngeri. A fi „uman” înseamnă să fim ființe darnice, miloase și generoase, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, căci așa trebuie să fie un adevărat Om.

Biblia este și va fi întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu care ajunge la inimile noastre. Biblia este Cartea Sfântă plină de învățături dumnezeiești pe care dacă le aplicăm în practică, vom face lucruri atât de bune, încât ne vom mira și noi de ele, cei care le facem.