Organul miraculos al șopârlei este coada ei lungă terminată cu un fir subțire.
Coada șopârlei, de două ori mai lungă decât corpul, ajută șopârla să se miște foarte repede și pentru că este atât de lungă, coada este și cea mai expusă parte a corpului.
Șopârlele au mulți dușmani, mai ales printre animalele de pradă. Când este atacată și dușmanul o prinde de coadă, șopârla ca să se salveze, renunță la coadă. Își încordează foarte tare mușchii și printr-o smucitură deosebit de puternică, șopârla își rupe singură coada. Dintr-un salt se și eliberează din dinții atacatorului, lăsând dușmanul doar cu coada ei în gură, căci șopârla scapă cu viață și se ascunde. Din rană curge doar o picătură de sânge și lucru foarte curios coada se va regenera. De la locul rupturii începe să crească, încet-încet, o nouă coadă, ceva mai scurtă, mai fină și lipsită de scheletul osos vertebral, căci măduva regenerată este închisă într-un tub de cartilaj.
Șopârlele se hrănesc cu felurite insecte, inclusiv cu cele dăunătoare grădinilor noastre și ar trebui să trecem șopârlele în categoria ”prieteni ai agriculturii” și să le fim recunoscători.
Dacă oamenii de știință ar fi mai atenți la tainele naturii, ar face unele descoperiri mai devreme și le-ar și perfecționa mai repede. În ultimele decenii se aplică acest principiu fiindcă toți au înțeles ce le poate oferi natura. Poate că așa cum se regenerează măduva în coada șopârlei, în viitor va fi posibil să se regenereze măduva și la om.
Navigare în articole
Porcul furnicar – excelent săpător de vizuini. Curiozități și superlative.→