Printre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, se numără Lumina înțelepciunii Sale divine, căldura iubirii Sale infinite și harul creator pe care îl oferă cu toată dragostea Sa părintească și dumnezeiască, tuturor energiilor Sale lucrătoare și tuturor lucrătorilor creați de El la diferite nivele energetice și la diferite depărtări de El. Acestea sunt cele mai mari Daruri oferite de Dumnezeu tuturor lucrătorilor Săi, care vor să iasă în afara Sa, la lucru, nu la plimbare și nici din curiozitate.
Astfel de Daruri și Haruri ne oferă Dumnezeu și nouă, oamenilor pământești, făcuți la urmă, la sfârșitul Creației Sale. Pe noi ne-a făcut Dumnezeu din țărână pământească și din energie vie dumnezeiască, suflată din Sine Însuși în fața noastră și dăruită nouă în chip de Suflare Dumnezeiască, dătătoare de viață, de lumină sfântă, de căldură dulce și plăcută și de har creator. Acestea sunt Darurile lui Dumnezeu oferite nouă. Ele sunt Puterile noastre de lucru ca să facem pe pământul pe care stăm lucruri cu adevărat bune și folositoare, de care să se bucure întreaga natură pământească.
La începutul vieții noastre avem nevoie să acumulăm în noi cât mai multă energie divină din Duhul lui Dumnezeu, ca să creștem echilibrat, potrivit cu prima celulă umană făcută de Dumnezeu. La nivelul primei noastre celule omenești se poate vedea ce fel de energii, de forțe și de puteri ne-a dăruit Dumnezeu nouă, oamenilor. După ce creștem mari și ajungem la maturitate, la vârsta la care putem să înțelegem cu mintea noastră omenească ce avem de făcut pe pământul pe care ne aflăm și ce fel de lucruri vrea Dumnezeu să facem, suntem apți să intrăm în câmpul muncii ca lucrători ai pământului și ca paznici ai Creației Dumnezeiești de la suprafața lui. Pe noi ne-a pus Dumnezeu numai pe acele pământuri din Universul Material care au pe ele viețuitoare, pentru că vrea ca acele pământuri să aibă îngerii lor, așa cum și cerul plin de energie vie dumnezeiască, are îngerii lui.
Toate energiile lucrătoare de la marginile lui Dumnezeu, au început să simtă că prin centrul lor, există o poartă dumnezeiască prin care ele primesc direct de la Dumnezeu, energie vie, lumină sfântă, căldură dulce și plăcută, har creator și tot ce le trebuie lor pentru lucrul acela pe care îl fac ele.
Dacă și noi oamenii, ființe deosebit de inteligente, „lucrători” făcuți de Dumnezeu la urmă, la sfârșitul Creației Sale, vom înțelege felul în care lucrează Dumnezeu și felul în care „toarnă” continuu energie vie din Sine Însuși în toate energiile Sale lucrătoare, în toți lucrătorii Săi, atunci vom înțelege ce fel de puteri de lucru ne dăruiește și nouă. Vom înțelege că și în noi toarnă Dumnezeu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși și astfel ne asigură toată energia de care avem noi nevoie pentru lucrurile pe care le facem. Noi putem face o sumedenie de lucruri bune și folositoare, căci am fost creați și înzestrați în mod special pentru a deveni lucrătorii cei mai buni ai pământului (Facerea 2,15) și paznici buni ai superbei grădini de rai cosmic existente la suprafața lui.
Noi am fost creați de Dumnezeu în mod special pentru ca și pământul să aibă îngerii lui. De aceea ne-a înzestrat cu minte înțelegătoare, cu simțuri nobile și cu voință liberă. Aceste daruri fac din noi ființe deosebit de inteligente și capabile să țină legătura cu Dumnezeu la nivel mintal, verbal și sentimental (simțual). Suntem datori să avem grijă de Creația lui Dumnezeu și să nu uităm nici o clipă că facem parte și noi din Creația Sa. Să nu uităm că am fost creați în mod special pentru a deveni „umani” și că „omenia” este marea noastră calitate și cea mai mare virtute a omului, fără de care omul nu poate fi om, ci va fi un simplu animal pământesc.
Omenia presupune milă și compasiunea față de viețuitoarele pământești de formă materială, presupune iubire frățească față de ceilalți oameni din jur, căci toți oamenii suntem ”copiii” lui Dumnezeu și „copiile Sale fidele”, dar de natură pământească și de formă grosieră. Vrea Dumnezeu să aibă și fii pământești, căci fii cerești are. Toți sfinții îngeri cerești poartă numele de „fiii lui Dumnezeu” (Facerea 6,2). Dacă noi, oamenii, ne ridicăm la calitatea de îngeri sfinți înseamnă că „ne va înfia” Dumnezeu și ne va adopta definitiv, ne va lua în cer, în Duhul Său Dumnezeiesc și vom deveni ființe veșnice, nemuritoare. Așa ceva este posibil, dar depinde de noi, de ceea ce alege fiecare om să facă cu energia din el, atâta câtă are. Ne putem folosi energia din noi în scopuri bune, altruiste, să cooperăm, să ne ajutăm reciproc, să ne purtăm prietenește, să ne iubim frățește, așa cum ne învață Dumnezeu.
Spre rușinea noastră trebuie să recunoaștem că ne putem folosi energia din noi și în scopuri rele egoiste, în interes personal, fără să ne pese de cei din jur, fără să ajutăm pe cei căzuți la pământ, bolnavi, infirmi, aflați în grele neputințe. Felul acesta de a fi nu este plăcut lui Dumnezeu și nu avem nici o șansă să urcăm pe o treaptă superioară la rang înalt de îngeri pământești. Din contra, vom cădea în nesimțire, irațiune, inconștiență, nepăsare și indiferență, iar asta înseamnă pentru noi decădere din starea bună pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Ne vom mai putea întoarce oare, la starea cea bună pe care ne-a dăruit-o și să revenim la normal?
Navigare în articole
Sfântul Grigorie Decapolitul face minuni→