Dumnezeu este Tatăl Nostru

Dumnezeu este Tatăl Nostru, căci El ne-a dat viață din Sine Însuși, cu propria Sa Suflare Dumnezeiască.

De ce se adună în inima noastră toate energiile, ale apei, aerului și mineralelor din noi? Se adună pentru a se reîmprospăta. Se adună pentru că acolo, în centrul inimii, la nivelul nostru central-sufletesc, se află Poarta Sufletului nostru spre Dumnezeu. Pe acolo vin la noi energii sfinte dumnezeiești, care ne țin în viață și ne asigură acel minim de Energie Vie Dumnezeiască, cu ajutorul cărora noi suntem ființe cu adevărat ”umane” și ne deosebim de animale.

Ne-a dăruit Dumnezeu Chipul Său Dumnezeiesc și avem minte inteligentă, avem cuvânt ca mijloc de comunicare și de informare și duh sfânt care nu se desparte de Dumnezeu, ci rămâne legat de El chiar dacă se află și în interiorul nostru. În felul acesta, având duh sfânt în noi suntem și noi legați de Dumnezeu. Avem și noi legătura cu Dumnezeu chiar dacă suntem făpturi pământești făcute din țărână, căci prin duhul sfânt care se află în noi, putem să vorbim și să comunicăm cu Cel Care ne-a dat viață cu propria Sa Suflare Dumnezeiască și care ne consideră ”fiii Săi pământești”.

Unii dintre noi nu-L consideră pe Dumnezeu ca Tată al Nostru, dar El ne consideră pe noi ”fiii Săi”, creați din țărână pământească și din Suflare Vie Dumnezeiască. Cei care nu-L consideră pe Dumnezeu ca Tată nu știu că noi avem origine divină și că la origine noi suntem energii vii de formă treimică, suflate de Dumnezeu din Sine Însuși și ”trimise de El” pe pământ, ca să își alcătuiască propriile lor trupuri materiale și să devină îngeri pământești, căci vrea Dumnezeu să aibă și ”fii pământești”.

Mulți dintre noi nu știu că sufletul omului este el însuși o ființă vie, cu puteri dumnezeiești. Neștiind ce puteri au, nici nu se folosesc de ele și se bazează numai pe forța lor musculară, pe energiile lor pământești, ale trupului lor material. Astfel de oameni trăiesc la un nivel inferior față de nivelul la care ar putea să trăiască, dacă și-ar deschide sufletul spre Dumnezeu și L-ar considera ”Tatăl lor ceresc”, iar ei s-ar strădui să se comporte ca… ”fii ai lui Dumnezeu”, nicidecum ca animalele Pământului pe care stau.  

Într-un fel se comportă cei care se consideră ”fiii lui Dumnezeu” și într-un  fel se comportă cei care se consideră simple animale mamifere ceva mai evoluate decât celelalte. De aceea există deosebiri atât de mari între noi. De aceea este bucurie atât de mare în cer, dacă suflete care  trăiesc cu concepția că noi suntem animale evoluate, intră și ele în rândul sufletelor care se consideră ”fiii lui Dumnezeu” și se străduiesc din toate puterile lor să își schimbe comportamentul, să se deschidă și ei spre Dumnezeu pe calea rugăciunilor lor conștiente. Toți cei care cer ajutor de la Dumnezeu și vor să devină mai buni, toți cei care Îl numesc și ei pe Dumnezeu cu numele de ”Tată”, încep să se schimbe și încetul cu încetul revin la normal. Comportamentul nostru a deviat de la normal tocmai din cauza lipsei noastre de legătură directă cu Dumnezeu, căci noi pe calea rugăciunilor noastre smerite, a cererilor noastre de ajutor ”aspirăm în noi” energie divină și Dumnezeiască Lumină direct din Dumnezeu și ne menținem într-o stare bună și perfectă pentru noi.

Actualizat pe 1.02.2024