Elanul – animal masiv, regele pădurilor boreale

Elanul este un mamifer sălbatic masiv și face parte din familia cerbilor. El este supranumit regele pădurilor boreale datorită coarnelor lui ramificate sub forma unei superbe coroane.

Elanul poate fi întâlnit în pădurile din nordul zonei temperate și în zona subpolară din întreaga emisferă nordică. Este asemenea unui cerb, dar are un corp mult mai masiv care ajunge aproape la 2 metri înălțime și până la 3 metri lungime. Are corpul acoperit cu păr des predominant maro, care este mai lung pe greabăn. Elanul este un animal masiv, musculos și puternic, cu o greutate cuprinsă între 380-535 kg. Masculii sunt ceva mai robuști, comparativ cu femelele și au picioare înalte, zvelte și foarte puternice, care se termină cu copite ascuțite.

Reprezentativ pentru elani sunt coarnele lor masive de formă palmată, asemenea unei coroane de dimensiuni impresionante. Anvergura coarnelor este foarte mare, în jur de 1,8 metri. Numai masculii au coarne, femelele nu. Nici masculii nu le au în permanență, pentru că toamna le cad și le cresc altele primăvara. Asta se întâmplă în fiecare an. În 3-5 luni coarnele le cresc la loc, la fel de mari și de puternice. Coarnele elanilor sunt organele care au cea mai rapidă creștere din întreaga lume a animalelor. Atât coarnele cât și copitele ascuțite sunt principalele arme de apărare cu ajutorul cărora reușesc să țină la distanță chiar și o haită întreagă de lupi. Pe drept cuvânt elanul este supranumit regele pădurilor boreale și stăpânul de temut al ținuturilor nordice.

Elanii sunt animale erbivore rumegătoare. Se hrănesc cu iarbă, dar mănâncă și frunze, mai ales frunze de salcie, dacă le găsesc. Iarna se mulțumesc și cu cetină de brad, cu mușchi și licheni. Aceste animale nu migrează, dar își schimbă zona în care trăiesc în căutare de hrană.

Majoritatea elanilor sunt poligami. Cei care trăiesc în tundră au mai multe femele, însă cei care trăiesc în taiga formează perechi, dar nu rămân permanent împreună. În timpul împerecherii au un comportament ciudat, căci au loc competiții între masculi și se luptă între ei. Dar cu femelele dau dovadă de multă tandrețe în perioada ritualului de împerechere. Se joacă în apă, se scaldă împreună în izvoare termale și este o adevărată încântare să-i privești. Astfel de spectacole pot fi văzute în lunile septembrie-octombrie, căci aceasta este perioada lor de înmulțire. Gestația durează 231 de zile, după care femela naște un pui micuț, de doar 16 kilograme, pe care îl alăptează. Puiul crește foarte repede și ia în greutate aproape un kilogram pe zi. În scurtă vreme ajunge un vițel drăgălaș, dar neastâmpărat, de care mama trebuie să aibă mare grijă. Loialitatea mamei față de puiul ei este de-a dreptul impresionantă. Puii rămân lângă mamele lor aproape un an până ce mama lor va naște un alt pui. Abia la vârsta de 2 ani devin maturi.

Foarte mulți pui nu reușesc să ajungă la maturitate din cauza animalelor sălbatice care îi vânează. Iarna este mai greu de ei, mai ales dacă zăpezile sunt abundente, căci se mișcă mai anevoie și pot fi atacați de lupi și de urși. De aceea iarna, elanii se adună în turme mai numeroase, ca să se poată apăra mai bine. Vara rămân și în grupuri mai mici. Printre dușmanii de temut ai elanilor trebuie menționat și omul, care-i vânează pentru carnea lor.

Elanii deși sunt masivi, sunt iuți și pot alerga foarte repede prin pădure cu viteze ce depășesc 50 km/oră. Ei pot alerga continuu aproape 20 de km. Sunt foarte buni înotători, așa că nu se opresc la marginile râurilor, ci înoată și merg mai departe.

Elanilor le place să lingă sare și din această cauză ies iarna pe șoselele circulate, pe care oameni aruncă sare. În zonele unde elanii ies seara, după lăsarea întunericului, de multe ori au loc accidente de circulație, pentru că elanii fiind închiși la culoare, nu pot fi observați de șoferi. Elanul se numără printre cele mai înalte și masive animale de pe pământ și de aceea el este numit și uriașul pădurilor din ținuturile mai reci.

Au existat elani și la noi în țară, dar în urmă cu 200 de ani au dispărut. Mare bucurie a fost când a reapărut spre sfârșitul secolului trecut o pereche de elani în Delta Dunării, în pădurile de pe Grindul Letea. Au reapărut sporadic, câte o pereche de elani și în nordul Moldovei, în zona pădurilor de munte din județul Suceava. Să sperăm că nu vor mai pleca și se vor înmulți, iar noi îi vom proteja.