Locuri mai puțin cunoscute: Insula Noua Guinee

În jungla din Insula Noua Guinee există numeroase regiuni aflate în plină primitivitate, cu triburi ascunse în văi prăpăstioase sau în păduri de nepătruns.

Insula Noua Guinee este unul dintre locurile mai puțin cunoscute, deși se numără printre insulele mari ale globului pământesc, fiind a doua ca mărime după Insula Groenlanda. Ea rămâne totuși o zonă necunoscută nouă, popoarelor civilizate. Avem prea puține informații despre oamenii care trăiesc în această insulă. Multă vreme popoarele civilizate nu au ajuns până la acești oameni, fiind ținuți la distanță de vestea că Insula Noua Guinee este populată de canibali. La aceasta s-a adăugat și lipsa drumurilor de acces în interiorul insulei și masivitatea insulei, dar mai ales imensitatea și inaccesibilitatea acestor păduri numite jungle, care își merită numele de ”păduri de nepătruns”.

Într-o astfel de insulă de dimensiuni gigantice, este greu de spus ce este legal și ce este ilegal, datorită faptului că popoarele băștinașe trăiesc după reguli străvechi, moștenite din generație în generație. Triburile băștinașe și-au păstrat cultura, tradițiile și obiceiurile lor și nu se lasă influențați de ”modernismul” zilelor noastre, chiar dacă mai pătrund din când în când până la ei, oameni din zonele civilizate.

Băștinașii poartă costume tradiționale făcute din elemente naturale: frunze, nuiele subțiri, șiraguri de scoici, textile din fibre naturale, pene de păsări. Își tatuează corpul așa cum făceau și strămoșii lor. Pe râurile din junglă pot fi văzute canoe pe care băștinașii și le sculptează singuri din trunchiuri groase de copac. Localnicii se ocupă cu vânatul și pescuitul, iar în jurul satelor lor, unele triburi practică și agricultura, dar la un nivel primitiv.

Membrii aceluiași trib se consideră ca o mare familie și se ajută unii pe alții, se adună pentru întâlniri și ceremonii și sărbătoresc împreună micile evenimente din viața lor. În multe triburi există o casă de cultură a bărbaților și o casă a șefului de trib. Acești oameni de o simplitate care te uimește știu să se bucure de viață și fac din micile lor evenimente zilnice adevărate pretexte de a se aduna toți la un loc și să sărbătorească cele evenimente prin dansuri, muzică și distracții. De exemplu, dacă au terminat de construit un canoe, se adună cu toții la ceremonie și are loc o petrecere unde se dansează, se cântă și se bucură cu toții de această realizare a lor.

Faptul că trăiesc izolați prin jungla ecuatorială, la mari distanțe unii de alții, dar și de marile localități existente pe țărmuri, aceasta a ajutat fiecare trib să își păstreze cultura, tradițiile și vechile lor obiceiuri, să își păstreze limba lor și legile lor. Printre ei se află și triburi pașnice și triburi războinice, căci insula este foarte mare, iar ei nu se cunosc între ei.

Oameni din triburile care trăiesc în lungul marilor fluvii ce traversează insula reușesc să ajungă până la mările din jur, dar și la ei ajung oameni din alte locuri, mai ales din Australia care este mai aproape de ei. Tribul Sepik organizează festivaluri de o frumusețe rară, la care își etalează măștile și costumele lor tradiționale (vezi imaginea). Acest trib se află în apropierea celui mai mare fluviu din țară, care este navigabil, așa că este și cel mai cunoscut, iar turiștii au început să își facă apariția.

Nu putem să nu ne mirăm de extraordinarul bun simț al unor băștinași din aceste regiuni izolate de restul lumii, care dau dovadă de omenie la modul cel mai înalt. De exemplu, un băștinaș dintr-un trib pașnic, aflat singur în pădure la ora prânzului, își pregătește masa așternându-și mâncarea pe frunze de palmier, dar înainte de a se așeza să mănânce face un lucru foarte curios: strigă cât poate de tare, de câteva ori și cheamă la masă pe oricine s-ar afla în apropiere. Nemaipomenit! Nu se așază singur la masă până nu își face datoria, de a mai chema și pe altul aflat la ora mesei departe de casă. Așa da ospitalitate! Bineînțeles că dacă nu răspunde nimeni la chemarea sa, se așază singur la masă, dar acest obicei există și ”înapoiații aceștia”, din pădurile ecuatoriale ar putea să ne dea nouă, ”popoarelor civilizate”, lecții de adevărată omenie și ospitalitate.