Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos Mântuitorul nostru este prilej de bucurie pentru toți creștinii, pentru toți cei care cred că Dumnezeu L-a trimis la noi chiar pe Fiul Său.
Această mare sărbătoare este sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu față de noi, oamenii, care nu reușim să urcăm pe o treaptă superioară, la rang înalt de îngeri și să devenim ființe bune la suflet, darnice, miloase și generoase, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, așa cum trebuie să fie un adevărat Om.
Coborârea lui Dumnezeu la noi pe pământ, la nivelul material al lumii create de El, s-a făcut din iubire față de noi, s-a făcut din dorința de a ne ajuta să ne ridicăm din starea de necunoaștere a lui Dumnezeu, la starea de cunoaștere a Sa. Această coborâre a lui Dumnezeu la noi s-a făcut din dorința de a ne ajuta să ne luminăm la minte, să dobândim o cunoaștere bună și corectă atât despre lumea din jurul nostru, cât și despre Creatorul și Făcătorul ei. Prin această coborâre a lui Dumnezeu la noi s-au unit cerul cu pământul și Creatorul Suprem cu Creația Sa, căci S-a unit Dumnezeu cu noi făpturile Sale cele de formă umană, ca să ne redea omenia pe care nu am fost în stare să o câștigăm.
Venirea la noi a Fiului lui Dumnezeu, coborârea Sa pe Pământ și Nașterea Sa cu trup material pământesc, la fel ca noi, o sărbătorim la Crăciun. Credem că El nu S-a născut la fel ca noi, ci S-a născut cu ajutorul Duhului Sfânt Dumnezeiesc, care a ”umbrit-o” pe Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, a ”învelit-o” în energiile Sale dumnezeiești și i-a dăruit astfel „Puterea Harică” de a face cele dorite de Dumnezeu. Așa S-a născut Hristos! Aceasta a fost LUCRAREA lui Dumnezeu, nicidecum a vreunui om. Fiul lui Dumnezeu S-a smerit și S-a coborât la treapta de jos a oamenilor pământești, s-a făcut Prunc omenesc, a crescut printre noi, a mâncat și S-a purtat la fel ca noi, dar cu iubire infinită și cu înțelepciune desăvârșită și fiind în permanentă legătură cu Dumnezeu Tatăl, Stăpânul Universului întreg. Așa trebuia să fim și noi, toți oamenii. El ne-a arătat cum trebuie să fie un adevărat om, dacă vrem să ne bucurăm de viață veșnică. Altă cale spre veșnicie nu există, decât să ascultăm de Dumnezeu, ca să ne dea în permanență Energie Vie Dumnezeiască din Sine Însuși și astfel să ne țină în viață.
Calea prieteniei și a iubirii curate ne duce spre viață veșnică, spre „unirea” noastră cu Dumnezeu definitiv.. Calea dușmăniei și a urii ne duce spre autodistrugere și spre dispariția din rândul celor vii. Calea iubirii curate a ascultării de Dumnezeu, a împreună lucrării cu Bunul și Sfântul Duh Dumnezeiesc, iată cheia succesului și a înaintării omului spre viitor, spre ziua de mâine, care pentru noi poate însemna VIAȚĂ VEȘNICĂ în Împărăția lui Dumnezeu, a energiilor Sale sfinte, veșnic vii și nemuritoare. Aceasta este calea oferită nouă de Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul și Luminătorul nostru, a cărui naștere o sărbătorim la Crăciun. Îl avem ca exemplu, ca Luminător, ca Învățător și ca cel mai mare Ajutor al nostru la nevoie, la greu, în situații dificile. Deci… să apelăm la El, să-L rugăm să ne ajute! Ne va ajuta.
Fiul lui Dumnezeu, Domnul Luminii Veșnice ne va lumina pe fiecare om care cere ajutor direct de la Dumnezeu. Va veni la noi, la fiecare om care cere ajutorul Său. Va veni! Va veni în chip simțibil și cognoscibil, ca să știm că ne ajută. Vom simți în inimă căldura iubirii Sale curate și sfinte, ca semn al prezenței Sale în noi. Ne vom convinge că S-a și pogorât la noi să ne ajute și că este deja „aici”, este „cu noi” este ”în noi”, Îl avem chiar pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu în inimile noastre. Vom simți și vom ști Cine S-a pogorât la noi să ne ajute.
Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale noastre. Să ne aducem aminte ce reprezintă această sărbătoare pentru noi și să nu ne rezumăm doar la mesele festive. Să adăugăm și rugăciunile noastre de mulțumire și recunoștință față de Dumnezeu și să ne deschidem inimile spre fapte bune de milostenie și spre iubire curată așa cum ne învață Hristos să procedăm. În felul acesta ne putem arăta iubirea noastră ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu față de noi.
Crăciunul este sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu față de noi, deci să ne deschidem și noi sufletul spre iubire atât față de Dumnezeu, cât și față de ceilalți oameni din jur și față de întreaga lume creată de El la suprafața Pământului pe care ne aflăm. „Iubirea” pusă la baza relațiilor dintre noi ne va schimba viața și ne va deschide alte orizonturi și alte perspective de viață, pe care nici nu le bănuim că există. Și totuși există!
Când Dumnezeu Se pogoară în inimile noastre, atunci totul se schimbă, pentru că în primul rând ne schimbăm noi și devenim ființe pline de iubire curată și sfântă, așa cum trebuie să fie un adevărat Om.
Navigare în articole
←Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie
Cugetări adânci desprinse din dumnezeieștile porunci→