Alegerea
Pentru a face o alegere bună, Dumnezeu ne arată ambele noastre posibilități, ne arată și raiul și iadul și starea cea bună și starea cea rea. Ne arată Dumnezeu și starea duhovnicească de natură îngerească, la care vrea să ajungem cu toții. Ne arată și starea materială de natură animalică în care putem cădea, din cauza lipsei de legătură sufletească cu Dumnezeu. Ne arată și posibilitatea ca noi să ne menținem într-o stare de mijloc de formă intermediară, într-o stare de echilibru sufletesc, până ce vom descoperi că cele mai bune energii din lume sunt cele pe care ni le dă Dumnezeu, pentru a face pe pământ lucruri bune și folositiare și vom învăța să le câștigăm. Ne ajută Dumnezeu să înțelegeme că prin muncă cinstită și corectă, prin propriul nostru efort personal, fizic trupesc, psihic sufletesc și haric duhovnicesc, noi putem înainta pe drumul vieții, pe care ni l-a pus în față și putem ajunge la desăvârșirea noastră ca ființe cu adevărat umane. Ne ajută Dumnezeu să înțelegem și să ne convingem că energiile Sale sunt cele mai bune și ne învață și cum să le câștigăm prin muncă cinstită și corectă.
Dumnezeu ne arată starea bună de formă superioară, de natură îngerească, la care putem ajunge prin ascultarea de Dumnezeu și îndeplinirea Poruncilor Sfinte date de Fiul Său și prin împreună lucrarea noastră cu toate energiile cele bine lucrătoare, care fac parte din Duhul lui Dumnezeu, din cel mai mare Câmp Energetic din lume, cel care aparține lui Dumnezeu.
Ne arată Dumnezeu și starea rea de formă inferioară, pe care o au toate făpturile de formă materială, zidite de Dumnezeu din atomi și molecule, din energii de formă grosieră, concentrate în ele, adunate în centrul lor sub formă de nuclee. La starea de formă animalică putem ajunge și noi, dar numai prin neascultarea de Dumnezeu, prin lene și nelucrare, prin indiferență și nepăsare față de sufletul nostru omenesc, față de energia vie din interiorul nostru cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și care face parte din Duhul lui Dumnezeu, din cea mai mare sferă de Energie vie din lume. Ne-a înzestrat Dumnezeu cu tot ce ne trebuie ca să devenim cei mai buni lucrători de pe pământul pe care stăm și să intrăm în rândul îngerilor, să nu ne comportăm ca animalele pământești, să nu rămânem în noi numai cu energiile pământului pe care stăm.
Animalele pământești sunt lipsite de minte, de rațiune, de conștiință și nu Îl pot simți pe Dumnezeu, căci nu au duh din Duhul lui Dumnezeu, ci au duh din duhul pământul pe care stau. Nouă, oamenilor, ne-a dăruit Dumnezeu și duh din duhul pământului pe care stăm, dar și duh din Duhul Său Dumnezeiesc. Pe noi ne ajută Dumnezeu să ne ridicăm cu mintea la cel mai înalt nivel de înțelegere și de cunoaștere, să fim luminați direct de Cuvântul lui Dumnezeu, de Înalta Sa Rațiune Divină, să ne conducă Dumnezeu prin viață pe drumul cel mai bun, să ajungem să cunoaștem întreaga Creație, dar și pe Creatorul ei, pe Dummnezeul Atotputernic.
Dacă ascultăm de Dumnezeu și facem, exact ce ne învață El, vom urca lin și domol pe Scara Vieții din treaptă în treaptă, pe culmile desăvârșirii noastre ca ființe umane, exact așa cum ne vrea Dumnezeu.
Cele mai superioare ființe din lume nu sunt cele de formă inteligentă, de formă rațională, care gândesc și aleg ce li se pare lor că este cel mai bine. Ființe cu adevărat superioare sunt cele care în adâncul sufletului lor, la nivelul lor central sufletesc, sunt legate de Dumnezeu în plan radiar, la nivelul lor mintal și sentimental, și simt prezența lui Dumnezeu prin intermediul energiilor pe care le toarnă în ei, căci Dumnezeu le asigură lucrătorilor Săi toată energia de lucru de care au nevoie.
În mod normal toți oamenii ar trebui să simtă prezența lui Dumnezeu în ei, prin intermediul energiilor vii pe care le toarnă direct în inimile noastre. Noi ar trebui să simțim când ne umple Dumnezeu cu energie din Sine și ne împinge să ieșim la lucru, să ne agonisim cele necesare existenței noastre pe pământ. Dacă am ajuns la maturitate, la vârsta adultă, înseamnă că putem să muncim și fizic și intelectual. Putem să ne producem cele necesare existenței noastre, să muncim pământul, să creștem animale domestice pe lângă casa noastră, să învățăm diferite meserii, să practicăm o activitate utilă care să ne ajute să ne câștigăm cele necesare și să-i ajutăm și pe ceilalți oameni din jur, aflați în incapacitate de lucru vremelnică sau de lungă durată.
Dumnezeu ne împinge să ieșim la lucru, când ajungem la maturitate și ne îndeamnă spre cooperare și conlucrare cu cei din jur, spre întrajutorare frățească și colegială. Dumnezeu ne îndeamnă și spre fapte bune de milostenie, să-i ajutăm pe semenii noștri aflați în incapacitate de lucru din cauza vreunui accident sau din cauza vârstei foarte înaintate, când la partea noastră materială puterile noastre pot să mai scadă dacă legătura noastră cu Dumnezeu devine sporadică.
Sufletul omului, deși este înzestrat cu cele mai mari puteri de lucru, poate cădea în neputință, dacă mintea lui uită de Dumnezeu și se lasă acaparată în întregime de problemele de natură materială pământească și începe să se ocupe numai de ele, uitând că omul nu are numai trup material pământesc, ci are și suflet energetic ceresc, are și duh haric dumnezeiesc. Omul, este ființă treimică, cu trup material pământesc, cu suflet energetic ceresc și cu duh haric dumnezeiesc. Noi trebuie să avem grijă să ne păstrăm intactă alcătuirea bună dată de Dumnezeu., așa că nu ne putem ocupa numai de una dintre părțile noastre și să le neglijăm pe celelalte.
Omul a fost creat de Dumnezeu, în mod special, ca să se asemene cu Dumnezeu, să fie darnic, milos și generos, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, iar pentru asta avem nevoie de energiile sfinte pe care ni le dă Dumnezeu din Duhul Său Dumnezeiesc. Dacă omul nu ajunge la o astfel de performanță a desăvârșirii lui ca ființă umană, el nu poate să fie numit om, nu poate intra în rândul slujitorilor lui Dumnezeu, în calitate de înger al pământului pe care stă.
Omenia presupune iubire curată, milă și compasiune față de cei din jur. Omul care are o inimă de…piatră, un simplu mușchi cardiac, un simplu organ al trupului material care pompează sângele prin vasele sanguine, spre celulele care alcătuiesc corpul lui fizic uman, este la fel ca toate mamiferele pământului, este un simplu animal cu înfățișare de om, dar nu este om adevărat. Ce-l deosebește pe om de animalele pământești este chiar sufletul omului, este chiar sufletul lui rațional, simțitor și inteligent, de natură îngerească, deschis spre Dumnezeu prin centrul lui, pentru a fi hrănit de Dumnezeu în permanență cu Energie Vie Dumnezeiască, cu care l-a înzestrat Dumnezeu încă din Prima Clipă a nașterii lui ca Ființă vie de formă umană.
Noi am fost creați de Dumnezeu în mod special pentru a devenii îngerii pământului pe care stăm. Ne-a dăruit absolut tot ce ne trebuie, pentru a deveni ființe inteligente, capabile să facem pe pământ cele mai bune lucruri, pe care ni le dă Dumnezeu să le facem și să intrăm astfel în rândul lucrătorilor celor mai buni, al celor care poartă numele de îngeri.
Noi nu suntem animale pământești, dar faptul că avem și noi trupuri materiale la fel ca ele, îi pot determina pe mulți dintre noi să facă și ei exact ce văd că fac ele. Cine se poartă ca animalele pământești, va ajunge și el la fel ca ele, nu va putea niciodată să urce la nivel înalt, la treapta de înger.
La acest nivel al lumii, unde ne aflăm noi și unde ne-a pus Dumnezeu, se pot întâlni și îngeri trimiși de Dumnezeu pe pământ să facă anumite lucruri mai dificile, pe care oamenii nu le pot face pentru că ei nu știu să se alimenteze continuu cu energie vie harică duhovnicească direct din Duhul lui Dumnezeu. Fără ajutorul Duhului Sfânt Dumnezeiesc, nu se pot face pe pământ lucruri cu adevărat bune, care să intre în categoria „minuni” și de care să se folosească mai multă lume. De aceea Dumnezeu a trimis din totdeauna îngeri pe pământ, cu misiuni speciale, cu sarcini anume de îndeplinit, cu lucrări anume de făcut. Ei sunt îmbrăcați de Dumnezeu în trupuri materiale care au formă cu adevărat umană, sunt darnici, miloși și generoși, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, și fac lucruri cu adevărat bune, de care se bucură întreaga lume. La sfârșitul misiunii lor, când termină de făcut lucrul pentru care au fost trimiși pe pământ, ei sunt luați de Dumnezeu înapoi, la Sine, În Duhul Său, căci ei sunt Energiile Sale, ale Duhului Său și așa rămân pe veci.
Dacă am vrea să intrăm și noi în rândul lucrătorilor buni și să facem și noi pe pământ lucruri cu adevărat bune, de care să se bucure întreaga lume, ne-ar lua Dumnezeu și pe noi, la Sine, în Duhul Său Dumnezeiesc și am intra și noi definitiv în rândul Energiilor Sale veșnic vii și nemuritoare.
Dacă vom reuși să intrăm în rândul lucrătorilor buni, al celor care asxcultă de Dumnezeu și îndeplinesc porunci sfinte, ne va lua Dumnezeu în brațe cu dragoste infinită și ne va ridica la nivelul la care trebuie să fie adevărații fii ai lui Dumnezeu, căci într-o clipă ne putem recăpăta starea noastră cea bună, duhovnicească și sfântă.
Deci? Pe ce fel de energii ne bazăm în viață? Pe cele de formă materială ale pământul de sub picioarele noastre? Pe cele de formă inteligentă, agonisite de noi pe tot parcursul vieții noastre sub formă de cunoștințe omenești? Pe cele harice duhovnicești de formă sfântă, pe care ni le dă Dumnezeu, dar numai pe bază de cerere, de rugăciune smerită, căci nu poate nimeni să întindă mâna și să ia Energie Vie din Duhul lui Dumnezeu, dacă nu-i dă Dumnezeu voie, dacă nu este de acord cu lucrul acela, pe care vrea omul să-l facă. Deci, ce alegem?
Navigare în articole
Cine a fost Sfântul Apostol Andrei?→