Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, este sărbătorit în fiecare an în ziua de 30 noiembrie. La români, Sfântul Andrei se bucură de o cinste deosebită, pentru că a adus creștinismul pe meleagurile noastre și ne-a învățat să ne ridicăm cu gândul la Dumnezeu, iar cu cuvântul să cerem ajutorul Său la nevoie, la greu și în situații dificile. Ne-a învățat să ne iubim unii pe alții, să ne ajutăm, să colaborăm între noi și să ne purtăm ca frații, pentru că toți suntem fiii Aceluiași Dumnezeu, care ne iubește pe toți la fel. Aceasta este adevărata credință care trebuie să-l călăuzească pe orice om prin viață.
Dacă noi credem că Dumnezeu este real și că El ne-a dat viață și ne ține în viață prin energiile Sale, ne vom purta ca adevărați fii ai Săi, vom cere ajutorul Său la nevoie și ne vom ajuta între noi, ca frații.. Ne vom obișnui să vorbim cu Dumnezeu în gândul nostru, în mintea noastră, la nivelul nostru central sufletesc și astfel vom păstra în bună stare „legăturile” noastre sufletești cu Dumnezeu”. Omul care s-a îndepărtat de Dumnezeu și uită de Sfatul Său părintesc și dumnezeiesc, cade în neputință, dar omul care se apropie de El, capătă puteri din ce în ce tot mai mari. Cu timpul, vom observa că la cererea noastră primim putere mai multă și ni se luminează mintea mai bine, avem mai multă bunăvoință față de cei din jur și ne înțelegem mai bine cu ei, suntem mai îngăduitori, mai cooperanți și mai iertători.
Credința pe care a sădit-o Sfântul Apostol Andrei în sufletele strămoșilor noștri, s-a transmis peste veacuri, din generație în generație, până la noi, este credința în Dumnezeul Atotputernic și Bun, Stăpânul Universului, dar și în Fiul Său, în Domnul Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal, Luminătorul și al nostru, individual, al fiecărui om în parte. Ne luminează Dumnezeu și pe noi cu Sfânta Sa Lumină Dumnezeiască și ne învață ce este bine să facem cu energia din noi.
Sfântul Apostol Andrei i-a creștinat pe strămoșii noștri geto-daci și i-a învățat cum să trăiască în pace, în armonie și bună înțelegere cu vecinii și să pună la baza vieții lor iubirea nu ura și prietenia nu dușmănia, să fie iertători, nu răzbunători. I-a învățat ca în adâncul sufletului lor să țină legătura cu Dumnezeul Atotputernic și Bun, pe calea rugăciunilor lor smerite. I-a îndemnat pe oameni să vorbească cu Dumnezeu în gândul lor, în mintea lor, în adâncul sufletului lor, să ceară ajutor continuu, deoarece rugăciunea ne înalță pe treptele științei și ale cunoașterii lui Dumnezeu și ne ajută să înțelegem mai bine lumea din jur. Încetul cu încetul Dumnezeu ni se descoperă și ne vom convinge că rugăciunea este cheia „vistieriei Darurilor Dumnezeiești”.
Sfântul Apostol Andrei i-a învățat pe strămoșii noștri geto-daci să se roage în biserici. A organizat primele biserici, a hirotonisit preoți și arhierei. La Tomis (Constanța de azi), a funcționat XI secole o Arhiepiscopie, care ulterior a devenit Mitropolie. Dovezi ale prezenței Sfântului Apostol Andrei pe meleagurile țării noastre și în mod deosebit în spațiul dintre Dunăre și mare, sunt nenumărate. Ca urmare a învățăturilor sale, pe care oamenii le-au aplicat în practică, s-au ridicat din Sciția Minor (Dobrogea de azi) o sumedenie de sfinți.
Printre ei se numără cei patru sfinți de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasis și Filipos, sfinții Casian și Gherman. Sfântul Dionisie Areopagul, care a ajuns și la Roma, ca secretar al papei. Noua învățătură dată nouă de ucenicii Domnului Iisus Hristos, deveniți apostoli ai neamurilor, s-a răspândit repede, pentru că oamenii au început să simtă ajutorul lui Dumnezeu oferit ca urmare a rugăciunilor lor. Bisericile s-au înmulțit, iar oamenii au început să se adune în zi de duminică la Sfânta Liturghie, unde într-adevăr se pogoară Duhul Sfânt, ca urmare a rugăciunii colective.
Sfântul Apostol Andrei nu a adunat comori pe pământ, ci s-a străduit din toate puterile lui să slujească lui Dumnezeu ca apostol, ca luminător și învățător al oamenilor. Învățăturile sfinte primite de el de la Mântuitorul nostru le-a făcut cunoscute oamenilor la care a fost trimis și nu i-a fost teamă de cei care i-au pus gând rău și voiau să-l omoare, pentru că se împotriveau legilor sfinte date de Dumnezeu. Apostolul Andrei a murit ca un martir răstignit pe cruce, în orașul Patras din Grecia. L-au ucis dușmanii lui Dumnezeu, cei care nu voiau să respecte legile sfinte. Înainte de fi răstignit a cerut să i se îndeplinească dorința și să i se facă o cruce în formă de X, să fie răstignit cu capul în jos, pentru că nu s-a considerat vrednic să fie răstignit asemenea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Meritul Sfântului Apostol Andrei este foarte mare. A propovăduit învățăturile evanghelice la multe popoare și i-a convins pe oameni să țină legătura cu Dumnezeu verbal, mintal, sufletește, trupește, așa cum poate fiecare, dar să existe între ei și Dumnezeu o formă de „comunicare directă”. Ca urmare a rugăciunilor noastre înălțate către Dumnezeu, se refac structurile noastre sufletești deteriorate și slăbite, se „pogoară” duhul sfânt în sufletul nostru și începe să ne dea din nou energie sfântă din Sine. Încetul cu încetul revenim la normal. Dumnezeu ne ajută cu dragoste infinită și ne dă cele mai bune energii ale Sale, cele pline de har creator, ale Bunului și Sfântului Său Duh Dumnezeiesc, dar numai dacă știm ce să facem cu ele și le folosim în scopuri bune, constructive, spre binele tuturor ființelor din jurul nostru.
Se apropie praznicul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Să-l rugăm să ne ocrotească țara și pe locuitorii ei, de primejdii și de pericole de tot felul, dar să nu uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu că l-a trimis la noi să ne transmită învățăturile sfinte, pe care avem nevoie să le cunoaștem.
Cine vrea să afle mai multe informații despre Sfântul Apostol Andrei poate citi articolul publicat în site-ul nostru, accesând linkul următor: Cine a fost Sfântul Apostol Andrei?
Navigare în articole
←Curiozități, tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae
Cine a fost Sfântul Apostol Andrei?→