Săptămâna albă, numită și săptămâna brânzei, se desfășoară în acest an în perioada 24 februarie – 2 martie. După ziua de duminică 23 februarie când se lasă post de carne, începe săptămâna brânzei, numită astfel deoarece este dezlegare să se mănânce brânză și toate celelalte produse lactate, dar și ouă și pește. Această săptămână este o perioadă de trecere gradată de la alimentația bogată, bazată pe toate felurile de alimente, la alimentația din perioada Postului Mare al Paștelui, bazată pe vegetale: legume, fructe și cereale.
Duminică 23 februarie se lasă post de carne și până la Paște se revine la o alimentație sănătoasă, dar și la un comportament potrivit unor oameni, care au fost înzestrați de Dumnezeu cu cele mai mari daruri și haruri, cu Puteri Sfinte Dumnezeiești.
În săptămâna care urmează, după ce se lasă post de carne, creștinii nu mai consumă acest aliment și în mod normal nu se mai sacrifică animale. Însă se face dezlegare în toate zilele acestei săptămâni la: lapte și produse lactate (brânză, unt, smântână), ouă, pește și vin. Biserica a rânduit ca Postul Paștelui, care este un post mai dur, cu restricții mai mari, să nu înceapă direct, ci gradat, să existe o săptămână de trecere treptată, în care creștinii să se obișnuiască să se abțină de la mâncărurile pe bază de carne (cu excepția peștelui). Este rânduită această săptămână de tranziție alimentară progresivă spre rigorile Postului Paștelui, care este mai aspru, pentru ca organismul omului să se obișnuiască treptat să se abțină de la anumite alimente, dar și de la anumite apucături urâte și degradante pentru om.
Postul este benefic și ne ajută și trupește și sufletește. Postul nu înseamnă doar reținerea de la anumite mâncăruri și băuturi, ci este și un prilej de revenire la obiceiurile bune și frumoase, care fac cinste unui Om, unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Noi am fost creați de Dumnezeu și înzestrați cu cele mai mari puteri de lucru, ca să ne ridicăm la calitatea de îngeri, ca să aibă și Pământul îngerii lui. Prin abținere și efort personal, fiecare om poate ajunge la o stare de curățenie sufletească și la un comportament frumos și echilibrat, fără excese de nici un fel.
Prin abținere și înfrânare, prin Dialog cu Dumnezeu sub formă de Rugăciune smerită, prin fapte bune de milostenie, noi ne putem reîncărca sufletul cu Energie Divină direct din Bunul și Sfântul Duh Dumnezeiesc. Ne putem reîmprospăta sufletul și trupul și cu alt fel de energii, care nu se pot găsi în lumea de formă materială și pe care Dumnezeu ni le dăruiește cu dragoste infinită, dacă noi le folosim în scopuri bune, constructive, spre binele tuturor.
Înaintea marilor sărbători creștine, Biserica a rânduit câte o perioadă de post și de rugăciune, să ne deschidem sufletul și spre Dumnezeu, nu numai spre lumea creată de El în jurul nostru. Este nevoie ca din când în când să ne mai și abținem de la tot felul de distracții și plăceri trupești și să ne deschidem sufletul mai mult spre Dumnezeu, să ne amintim că noi am fost creați în mod special pentru a devenii îngerii Pământului pe care ne aflăm, nicidecum animalele lui. Mulți dintre noi au un comportament care este incompatibil cu starea de îngeri. Ceea ce este potrivit pentru un animal mamifer, nu este potrivit pentru un om, care trebuie să se străduiască să dobândească „statut de înger”.
Trupește este nevoie ca oamenii să facă o pauză, să nu mai sacrifice animale, pentru a se hrăni cu carnea lor. O cură de detoxifiere este benefică pentru organismul omului. Este de mare folos și o reîmprospătare cu vitamine pe care omul le poate lua din verdețurile de primăvară. Se va curăța sângele de toxine și se va reîmprospăta cu vitamine, așa că întregul organism omenesc are de câștigat, deoarece își va reface imunitatea. Avem la dispoziție în această perioadă urzicile, untișorul, leurda, păpădia, ștevia (dragaveiul), măcrișul și multe alte verdețuri de primăvară, o hrană sănătoasă care ne ajută enorm la detoxifiere.
Nu doar trupește avem nevoie de detoxifiere, ci și sufletește, deoarece și sufletul omenesc poate fi intoxicat cu tot felul de „apucături urâte” și „degradante pentru un om. Din neatenție, din grabă prea mare, din lipsă de legătură directă cu Dumnezeu, în viața noastră se pot strecura o sumedenie de obiceiuri nesănătoase și năravuri rele și ne obișnuim să le repetăm continuu, în loc să renunțăm la ele. Aceste obiceiuri rele și nesănătoase, sunt incompatibile cu starea bună ce ne-a fost dată de Dumnezeu și este nevoie să renunțăm la ele. Este nevoie să ne aducem aminte că omul „în rai” nu ucidea animale și nu se hrănea cu carnea lor, ci avea hrana asigurată de Dumnezeu, care într-adevăr este Tatăl Nostru. El ne-a dat acest gen de viață, pe care l-a creat în mod special pentru noi și ne ține în viață prin Energiile Sale, are grijă de noi. Este necesar ca omul să își revizuiască purtarea și să revină la un comportament normal și firesc, potrivit pentru o ființă „umană” și să nu uite că „omenia” înseamnă bunătate sufletească și milă față de animale și să nu le mai ucidă decât doar pe cele bolnave, accidentate grav și prea bătrâne.
Avem nevoie să ne înfrânăm poftele, și să ni le stăpânim, să ne educăm și să ne întărim voința, să sporim în virtuți și în calități sufletești, să ne înălțăm sufletul către Dumnezeu, să revenim la o viață sănătoasă și echilibrată, cumpătată și să ne abținem de la ce nu ne ajută să urcăm pe trepte superioare, la un nivel de viață mai bun, mai aproape de asemănarea cu Dumnezeu.
Măcar pe perioada postului să ne abținem de la obiceiurile nesănătoase de a pune pe primul plan voința proprie și orgoliul personal, să lăsăm distracțiile și ceea ce este plăcut trupului material, pe un plan secundar și să ne gândim și la ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Este nevoie ca omul să se ocupe și de treburi mai serioase de care depinde viața noastră și starea noastră de sănătate. Prinși în vârtejul vieții cotidiene uităm de Dumnezeu și nu este bine. De aceea Biserica a rânduit ca înaintea marilor sărbători de peste an să existe o perioadă de post, ca măcar din când în când să ne revizuim comportamentul și să ne abținem de la tot ce este rău și dăunător pentru noi.
Valoarea deosebită a postului constă în faptul că întărește sufletul, de care depinde trupul nostru material. Cel mai bun post este cel care îmbină cele două feluri de post: cel trupesc și cel sufletesc, cel alimentar și cel comportamental.
Postul din săptămâna brânzei este un post foarte ușor și poate fi ținut de toată lumea. Postul Paștelui mai este numit și al Păresimilor sau Postul Patruzecimii deoarece Mântuitorul a postit 40 de zile și 40 de nopți și S-a retras în pustie, înainte de a începe activitatea Sa Mesianică, oferindu-Se astfel pe Sine Însuși ca exemplu pentru noi.
Navigare în articole
←Sfinții 40 de mucenici: Tradiții și obiceiuri la români
Dragobete – sărbătoarea iubirii la români→