Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Ocrotitorul Bucureștilor

Vă prezentăm o curiozitate mai aparte, o întâmplare din viața unei mari personalități ale lumii creștine. Este vorba despre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui sfinte moaște se află la Catedrala Patriarhiei Române din București. Numele acestui mare sfânt este trecut la loc de cinste în calendarul creștin în ziua de 27 octombrie.

Sfântul și Cuviosul Dimitrie din Basarabi, dintr-o localitate situată în Bulgaria, nu departe de malurile Dunării, a dus o viață simplă. A trăit în cea mai umilă ascultare, îndeplinind slujba de păstor al satului. Avea în grija și paza sa vitele satului în care trăia.

Era un om credincios și obișnuia să se roage neîncetat în adâncul sufletului lui. Nu știa nimeni că, fiind pe câmp, vorbea în gând cu Dumnezeu și se ruga pentru toți oamenii, chiar și pentru animale și pentru plante, pentru întreaga natură. Prin rugăciune continuă el a aspirat în sufletul său atât de multă energie sfântă din Duhul lui Dumnezeu, încât sufletul lui a căpătat o sensibilitate cu totul deosebită, s-a luminat cu învățături sfinte, a dobândit căldura dulce și plăcută a iubirii curate, primind și o înțelegere profundă a lucrurilor. El nu bătea animalele, nu le brusca, nu le înjura și nu le vorbea urât, așa cum fac de obicei alți păstori de animale, ci le vorbea cu blândețe, iar ele îl ascultau și se supuneau.

Într-o zi, fiind cu turma pe câmp la păscut, din nebăgare de seamă a călcat peste un cuib de păsări aflat în iarbă și a omorât puii. Atât de rău i-a părut, încât și-a pedepsit piciorul care le-a curmat viața. Timp de trei ani de zile a umblat cu piciorul acela desculț, continuu, indiferent dacă era vară sau iarnă. Din această întâmplare noi ne putem da seama ce suflet bun și milos avea Sfântul Dimitrie și ce om drept și corect era el. A considerat că piciorul său care a ucis niște ființe care aveau dreptul să trăiască și să se bucure de viață, trebuia pedepsit și… l-a pedepsit, chiar dacă era propriul său picior.

Este un fapt care reprezintă într-adevăr o curiozitate, tocmai pentru că este un fapt ieșit din comun, din ceea ce fac oamenii de obicei. Să te pedepsești pe tine însuși, atât de drastic, pentru că ai omorât din nebăgare de seamă câțiva pui într-un cuib ascuns prin iarbă, așa ceva nu s-a mai întâlnit pe pământ. Este într-adevăr un unicat.

Spre sfârșitul vieții sale Sfântul Dimitrie a ales să ducă o viață ascetică și s-a retras din lume într-o peșteră din zonă, unde a trăit în post și rugăciune până la sfârșitul zilelor sale, deschizându-și sufletul mai mult spre Dumnezeu și mai puțin spre lumea din jur. Această peșteră, aflată în apropierea orașului bulgăresc Ruse, este transformată în prezent într-o frumoasă mânăstire care poartă numele sfântului (vezi imaginea).

Au existat pe pământ oameni cu un suflet bun și sensibil, deosebit de milos, care au plăcut lui Dumnezeu, iar Sfântul Dimitrie din Basarabi a fost unul dintre ei. Informații despre viața acestui sfânt pot fi găsite în cărțile sfinte. Moaștele Sale se află în prezent la Patriarhia din București și sunt făcătoare de minuni. Trupul material al sfântului a primit Darul de a nu putrezi, de a nu se descompune și de a se păstra sub formă de sfinte moaște, care emană un miros plăcut. Dovada că sufletul Sfântului Dimitrie este viu este Marele Dar pe care l-a primit de a face minuni.