Sfântul Grigorie Decapolitul face minuni

În fiecare an, în ziua de 20 noiembrie, Biserica sărbătorește pe Sfântul Grigorie Decapolitul. Vă prezint o întâmplare din viața mea, care s-a petrecut în drum spre peștera acestui mare sfânt. Cât timp am lucrat în învățământ ca profesoară de geografie, am mers de multe ori cu elevii în tabere și excursii. Într-un an am organizat o excursie cu autocarul la Mănăstirea Bistrița, Județul Vâlcea, unde se află moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, despre care am auzit că face minuni. Mânăstirea se află la poalele Munților Căpățânii, într-o zonă cu un peisaj mirific, de unde se pot organiza o sumedenie de drumeții în împrejurimi. Mănăstirea are multe camere pentru oaspeți iar posibilitățile de cazare sunt excelente. Am ajuns vineri seara destul de târziu și am hotărât ca a 2-a zi, sâmbătă, să mergem pe munte la Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul, urmând ca duminică să participăm cu toții la sfânta liturghie.

Peștera este situată sus, pe munte, la aproximativ 2 km depărtare de mănăstire. Ni s-a spus că mai mult de jumătate din traseu îl vom parcurge pe un drum de munte, însă va trebui să mergem apoi, pe o potecă îngustă, pe marginea unei râpe adânci, dar există o frânghie groasă legată de niște țăruși, care ne protejează să nu cădem în prăpastie. Cu ani în urmă, când am fost eu la mânăstire, așa era poteca. În prezent s-a mai lățit și este protejată mai bine în partea din spre prăpastie. În imaginea prezentată, se poate vedea în depărtare și curtea Mânăstirii Bistrița și o parte din drumul spre Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul.

Când am pornit la drum să vizităm peștera, a trebuit să traversăm toată curtea mânăstirii și să trecem chiar prin fața Bisericii. Parcă ceva mă îndemna să intrăm pentru câteva minute în interiorul Bisericii și apoi să ne continuăm drumul. Nu era slujbă. Biserica era goală. Dar un preot din altar, văzând că suntem un grup atât de numeros, a ieșit în întâmpinarea noastră. Aflând că suntem în drum spre peșteră, le-a spus copiilor câteva cuvinte despre Sfântul Grigorie și ne-a invitat înainte de a merge la peșteră să trecem pe sub racla cu moaștele Sfântului Grigorie, care se afla pe un suport special amenajat și după aceea să ne continuăm drumul. Așa am făcut, iar apoi am pornit la drum.

Zona este superbă și drumul este prin pădure. Când am ajuns la poteca îngustă de pe marginea prăpastiei, lui Ștefan, un elev căruia îi eram și dirigintă, i-a căzut geaca în prăpastie. Mergeam în șir indian pentru că nu se putea merge altfel. Poteca era șerpuită pe lângă munte și nu-i puteam vedea pe cei din spate. Nu am știut ce s-a întâmplat. Am aflat abia când am ajuns la peșteră și ne-am adunat toți laolaltă, căci locul era mai larg. Pe potecă, eu am mers în față printre primii elevi, care erau mai mici, din clasele a V-a și a VI-a. Pe cei din clasele a VII-a și a VIII-a i-am lăsat mai în spate, în grija șoferului de autocar, care a preferat să meargă cu noi. Mi-a povestit șoferul ce s-a întâmplat. Lui Ștefan i-a căzut geaca și a rămas suspendată de ramura unui mic tufiș, situat cam pe la 3 metri în jos pe versantul abrupt al prăpastiei. Ștefan, elevul căruia îi eram și dirigintă, a coborât după ea, neascultând de șoferul care, văzând ce vrea să facă, a strigat la el și i-a spus să nu coboare.

La întoarcere (pe același drum, că nu exista altul), am văzut și eu locul și tufișul de care s-a agățat geaca lui Ștefan și abia atunci am înțeles din ce pericol a scăpat și că Sfântul Grigorie a făcut o minune cu elevul meu și l-a ajutat să nu cadă în prăpastie. Zona era foarte abruptă și doar câțiva colți de stâncă erau ieșiți în afară. Doar un alpinist încercat ar fi reușit să coboare, călcând pe ei și ținându-se de ceilalți din jur. Sunt convinsă că Sfântul Grigore Decapolitul a făcut o minune, pentru că ne aflam în drum spre peștera sa, iar înainte de a porni la drum, am trecut pe la sfintele sale moaște din interiorul bisericii și ne-am rugat.

În calendarul creștin, în ziua de 20 noiembrie este prăznuit acest mare sfânt. Mărturisind această întâmplare din viața mea, vreau să-i mulțumesc Sfântului Grigorie Decapolitul că mi-a salvat elevul și nu a căzut în prăpastie.