Somonul: Instinctul incredibil al revenirii în locurile natale

Sunt multe animale pe glob care pentru a se reproduce revin în locurile natale, dar somonul le întrece pe toate. Instinctul lui incredibil de a reveni în locurile în care s-a născut este atât de puternic, încât nimic nu-l poate opri din cale. Urcă pe cursul râurilor vijelioase de munte, înoată contra curentului, sare peste repezișuri și cascade și își vede de drumul lui. Se căznește din toate puterile să treacă peste obstacolele construite de oameni pe cursul râului, nu renunță dacă este imposibil de trecut peste ele și încearcă de nenumărate ori să treacă peste ele, până cade epuizat și moare. Dorința somonului de a ajunge în locul în care s-a născut pentru ca și urmașii lui să se nască în același loc, este atât de puternică, încât este vrednic de admirat. Să nu renunți nici în fața barajelor puternice construite de oameni și să încerci de nenumărate ori să sari peste ele, până la epuizare, este de-a dreptul incredibil pentru un simplu pește. Curajul și spiritul lui de sacrificiu sunt vrednice de admirat.

Există convenții internaționale și acolo unde sunt construite baraje de-a curmezișul râului, oamenii le-au amenajat somonilor „rute alternative” să aibă pe unde ocoli și să își continue drumul spre izvoarele râului, să se poată înmulți. Totuși unii dintre somoni vor să urmeze cursul râului și mor încercând să sară peste obstacole până cad epuizați. 

Somonii sunt pești oceanici și trăiesc la adâncimi mari. Ei ating frecvent un metru lungime, ajung chiar și la 1,5 metri. În perioada de împerechere, când trebuie să depună icrele pentru a avea urmași, acești pești pătrund pe gura râurilor de munte și urcă spre izvoare, parcurgând un drum istovitor, pentru că înoată contra curentului. În tot acest timp cât durează această lungă călătorie, somonii nu sunt preocupați de mâncare și nu mănâncă nimic. Au o singură dorință deosebit de puternică, de a ajunge spre izvoarele râului, în locurile în care s-au născut, pentru a-și depune icrele.

Când ajung în locurile natale, femela face o groapă de circa 30 centimetri în prundișul râului, în care își depune icrele (ouăle). Masculul le fertilizează, după care ea le acoperă cu pietriș. După depunerea icrelor, părinții se întorc în ocean, căci de astă dată drumul este mai ușor, însă prea puțini sunt cei care mai ajung din cauza pescarilor. Prin martie, din icrele depuse, ies niște peștișori mici de 3 centimetri, care stau cuminți la locul lor printre pietre. Timp de 4-5 săptămâni ei se hrănesc cu substanțe nutritive dintr-un mic săculeț cu care se nasc pe abdomen. În tot acest timp ei nu ies dintre pietre. Abia când ajung cam la 5 centimetri lungime ies și încep să caute mâncare în jur. Se hrănesc cu plancton și cu insecte. Creșterea lor este lentă. La vârsta de un an ating cam 10 centimetri lungime. Când ajung la 2 ani au cam 15 centimetri. În jurul vârstei de 2 ani, prin lunile mai-iunie, se adună mai mulți și începe exodul lor, coboară spre ocean, fiind ajutați și de apele râului.

Cu toate că s-au născut în ape dulci, branhiile lor sunt adaptate perfect ca să poată filtra sărurile din apele sărate ale oceanului. Când ajung în ocean coboară la adâncii foarte mari, între 500-1000 de metri și încep să se hrănească cu crustacee, heringi, țipari, scrmbii și tot felul de pești mai mici. În scurtă vreme cresc în greutate și li se dezvoltă mușchii, încep să se îngrașe căci au hrană din abundență. Într-un an cresc în greutate și ajung la 15-20 de kilograme și la lungimea de un metru. După câțiva ani ajung și la 30 kilograme. Se cunosc cazuri când au atins și 45 de kilograme. Devin maturi și apți pentru a se înmulți la vârsta de 3-4 ani. În tot acest timp ei se hrănesc foarte bine și devin musculoși și grași.

Pentru a se reproduce, somonii se întorc în râurile cu apă dulce în care s-au născut. Pătrund pe gura râului și urcă înotând împotriva curentului, parcurgând un drum greu și deosebit de istovitor. Cum se orientează somonii și cum reușesc ei să se întoarcă exact la râul în care s-au născut, după ce au trăit atâta vreme în ocean? Iată o enigmă! Probabil Bunul Dumnezeu i-a înzestrat cu simțuri de orientare pe care oamenii încă nu le-au descoperit. Instinctul de a se reîntoarce la râul în care s-au născut este foarte puternic la somoni și îi împinge să urce împotriva curentului spre izvoare. Râurile de munte au viteză mare, au repezișuri și cascade, dar ei urcă înotând și făcând sărituri spectaculoase. Nu renunță oricât de greu ar fi drumul. Sunt vrednici de admirat! Somonul este un adevărat rege al peștilor.

Realitatea este că puii somonilor nu ar supraviețui în apele sărate ale oceanului, pentru că la începutul vieții lor au nevoie de ape dulci, bogate în oxigen. Pentru aceasta părinții lor se întorc în locurile natale pentru a-și depune icrele în ape dulci, bogate în oxigen, după care se întorc în ocean, parcurgând distanțe de mii de kilometri. O călătorie nupțială foarte lungă și epuizantă. Am putea spune despre somon că este cel mai popular pește. Are mare valoare economică și este pescuit pe scară largă. Au fost amenajate și foarte multe crescătorii de somoni, întrucât cererea este foarte mare. Sunt pescuiți și somonii sălbatici, mai ales în timpul călătoriilor lor nupțiale, care sunt foarte lungi, de mii de kilometri.