Vidra de mare – folosește instrumente și metode inteligente

Vidra de mare (Enhydra lutris) este un mamifer carnivor, de talie mică în lumea oceanului. Trăiește în partea de nord a Oceanului Pacific, pe ambele țărmuri și asiatic și american. Preferă zona litorală cu ape puțin adânci, pentru că își adună hrana de pe fundul oceanului și nu se aventurează în larg decât până pe la 10-15 kilometri. În rare cazuri ajunge până pe la 25 kilometri depărtare de țărm și numai dacă apele sunt liniștite.

Vidra de mare este un animal deosebit de interesant și prezintă o sumedenie de curiozități, care ne atrag atenția asupra ei. Are corpul alungit și ajunge chiar și la 1,5 metri lungime și la o greutate de aproape 45 kilograme. Femelele sunt ceva mai mici decât masculii. Tot corpul vidrei de mare este acoperit de o blană superbă de culoare brună spre cenușiu, care prezintă o particularitate cu totul deosebită. Firele de păr sunt atât de lungi și de dese, încât apa nu pătrunde printre ele până la piele. Pe un singur centimetru pătrat sunt 155 000 de fire de păr. Vidra de mare are cea mai deasă blană dintre toate mamiferele. Haina de blană în care a îmbrăcat-o Creatorul Suprem este deosebit de călduroasă, iar în piele se află glande sebacee care ajută blana să nu se ude.

Vidrele de mare au capul mare și rotund sprijinit pe un gât gros. Mustățile lor lungi sunt de fapt organe de simț. Au botul mare cu maxilare puternice și incisivi bine dezvoltați. Ochii lor mari și vioi le ajută să vadă și în apă și în afara apei, pentru că aceste animale trăiesc mai mult în apă, dar ies și pe țărm. Atât urechile cât și nările lor se pot închide când se scufundă în apă în cătarea hranei. Coada lor scurtă și puternică este folosită mai mult pentru înot ca un fel de cârmă. La fel își folosesc și picioarele din spate mai mult pentru înot. Însă picioarele din față sunt folosite la tot felul de activități, de parcă ar avea mâini, nu lăbuțe și chiar pot să facă o sumedenie de lucruri servindu-se de lăbuțele lor.

Vidrele de mare au o sumedenie de abilități care le situează aproape de gradul de inteligență. Știu să folosească pietre pe care le iau de pe țărm și le cară într-un buzunar aflat  sub lăbuța stângă. Folosesc pietrele pentru a sparge carapacea diferitelor animale marine (scoici, crabi) cu care se hrănesc. Mănâncă și pești mai mici și arici de are și tot felul de animale marine mai mici. Se scufundă pe fundul apei și pot ajunge chiar și la 60 de metri adâncime. Adună hrană în buzunarul lor, după care ies la suprafața apei, se întorc cu burta în sus și plutind astfel pe apă, scot pietrele din buzunar și hrana adunată, încep să spargă crusta lor și se ospătează copios. Iată un animal care folosește instrumente (pietre) și metode inteligente pentru a se hrăni.

Vidra de mare este unicul animal marin care folosește ”instrumente” pentru a se hrăni. Ingeniozitatea vidrei de mare nu se oprește aici, ci merge mult mai departe. Se leagă de alge atunci când doarme la suprafața apei, ca să nu fie luată de curenți și dusă în larg. Își alege acele alge cu rădăcini puternice, care pot să o țină legată de ele. Se înfășoară în ele, dar face și noduri care te uimesc și te întrebi ”de unde” a învățat vidra de mare un truc inteligent pentru a nu pluti departe de țărm? Cum de știe să facă curele din alge? Algele au rădăcini pe fundul oceanului și deci funcționează exact ca niște ancore pentru vidrele de mare. Inteligente animale!

Când o vidră de mare este legată de alge are ambele lăbuțe din față libere, așa că poate să stea liniștită cu burta în sus, să scoată din buzunar hrana și pietrele, pe care le folosește ca pe niște unelte simple pentru a crăpa și a deschide scoici și crabi. Când vidra devine mamă își ține pe burtă și puiul și îl hrănește și pe el, arătându-i cum se folosesc pietrele. Stând comod pe burta mamei, puiul ia pietre și începe și el să spargă moluște și crustacee.

Vidrele de mare își duc viața mai mult în apă și prea puțin pe uscat. Ies și pe țărm, dar se mișcă mai greoi și sunt vulnerabile. În apă se simt în siguranță și înoată repede. Pot atinge și 12-16 km/oră.

Vidrele de mare sunt animale sociabile și prietenoase. Trăiesc în grupuri mici, dar pot trăi și solitar. Ritualul lor de împerechere este plin de jocuri în apă. Le place să se joace și se împerechează în apă. Însă nu formează familii. Masculul părăsește femela la câteva zile după împerechere. Gestația poate dura și 6 luni, pentru că embrionul ajunge mai greu în uter, uneori chiar și după 2-3 luni. Femela naște pe uscat, un singur pui care are în jur de 1,5 kilograme. Masculii nu participă nici la creșterea, nici la educarea puiului. Vidra mamă are grijă de el. Și are!

Vidrele își iubesc puii atât de mult încât sunt în stare să se sacrifice pentru ei. Dacă sunt în pericol, mama își ia puiul în gură și fuge cu el în apă. Chiar dacă vede că nu are nici o șansă să ajungă la apă, nu își abandonează puiul și să se salveze numai ea. Dacă se întâmplă să moară puiul, sau să nu-l mai găsească atunci când se întoarce din apă, unde este nevoită să se ducă pentru hrană, vidra de mare plânge ca un om și este extrem de îndurerată. Slăbește și se vede că suferă enorm. Vidrele sunt foarte atașate de puii lor și în general sunt animale prietenoase. Ele se împrietenesc și cu focile și cu alte animale marine, cu excepția rechinilor și a orcilor, care sunt dușmanii lor de temut, căci le atacă și le mănâncă.

Vidra de mare își alăptează puiul cam o lună, după care ținându-l pe burtă începe să-l învețe să mănânce și el animale marine. Îl alintă, îl iubește și se joacă cu el, îi piaptănă blana cu gheruțele ei și are mare grijă de el, fiind o mamă excelentă deosebit de iubitoare. Blana lor trebuie menținută în perfectă stare, căci aceasta este învelișul lor de protecție termică. Pe la vârsta de 6 luni puii încep să își însoțească mama și să caute și ei hrană de pe fundul oceanului.

Tocmai pentru blana lor deosebit de frumoasă, deasă și călduroasă, vidrele de mare au fost vânate excesiv de-a lungul anilor. Oamenii au practicat vânatul vidrelor de mare multă vreme, până ce s-a tras semnalul de alarmă, căci numărul lor a scăzut îngrijorător de mult. În prezent există tratate internaționale care interzice vânarea acestor animale. Vidrele de mare prin unicitatea lor, prin abilitățile de care dau dovadă când se hrănesc, prin felul în care se  leagă de alge, prin felul gingaș și iubitor cu care își cresc puii, ne fac să le îndrăgim și să le iubim.